5 sonete din noul volul “Ferestre in cetate” (editura Arania) de Adrian Muntean care va fi lansat in 4 septembrie ora 13, la Librăria Şt. O. Iosif din Braşov.
Braşov 2
De sus oraşul-furnicar inspiră
În ritmul meu, cel amuţit pe creastă
Şi bolta lumii se întinde, vastă,
Sub glas de îngeri, secondaţi de liră.
Sedus în tot, privirea mai adastă
Pe străzi înguste şi-amuţit se miră
Că liniştea-n olane se deşiră
La fel de amplă, spornică şi castă.
Deliciul se întinde la picioare
Şi mă gândesc că n-ai putea să dai
Un rost întreg pe-o pană călătoare
Acestui grav şi somptuos alai
De ziduri suple, jinduind spre soare,
Decât să-l vezi şi dincolo, în rai.
26 august 2007
După Ziduri
Chiar de-ţi vâra Spurcata-n nări miasma
Şi mai păstrai în piept îngreţoşare,
Tot aş fi vrut să-nalţ din crengi altare
Pentru un zid ce şi-a întins fantasma.
Dar visele au devenit amare.
Îmi umblă-n trup fără culoare plasma.
S-a rupt în nori leproşi catapeteasma
Ca nimbul tău supus să nu coboare.
De unul singur, cu pustiu-n vene,
La ce folos să mai rescriu un drum,
Să port tăcut poverile în gene,
S-aprind un rug, ca să culeg doar fum ?
Mai bine las ca flacăra, alene,
Să îmi prefacă roadele în scrum.
20 august 2007
Poiana Mică
Nu-mi plac urcuşuri ce-nteţesc surghiunul
Bătăilor din pieptul ars de sete.
Arunc în jur fugar priviri discrete
Şi fac popas unde-a crescut alunul.
Se-aud prin frunze triluri să mă-mbete.
Aş vrea să fiu la vânturi reci imunul
Ce-a pregătit într-un răgaz ajunul
Revoltei lor ce mi-a trecut prin plete.
Pe negândite am lăsat în urmă
Poteci şi ramuri de copaci bătrâni.
Deşteaptă clipe-n zări incertă turmă
Visând la focul serilor din stâni.
Pe iarba crudă gându-n tâmple scurmă
Să prindă tihna umbrei din fântâni.
25 august 2007
Cerbul Carpatin
Din tot ce-avea hangarul cu delicii
Şi candelabre aşteptând popasul,
Rămâne-n vremea ce-a trecut taifasul
În colţ retras şi tainic cu amicii.
Umpleam în loc de cugetare vasul
Cu amintiri şi ne dedam la vicii,
Cerând să puie pe grătare micii
Şi berea rece să dilate ceasul.
Iar vorbele se-nfierbântau pe buze
Şi tremurau iubirile-n pahar.
Purtam frânturi de gânduri să ne-amuze
Şi altele să picure amar.
Ne amăgeam simţirile obtuze
Şi coloram mâhnirile cu var.
16 septembrie 2007
Freiburg
Bastionul Ţesătorilor
Să fie trâmbiţi cele ce îşi poartă
Ritmul solemn în viguroase ziduri ?
Viori măiestre fermecând cu liduri
Cetatea-n care mi-am croit o soartă ?
Privirea vie, fruntea prinsă-n riduri,
Pulsează dens, dar vremea curge moartă
Şi ia străjeri împlătoşaţi de toartă
Ca să azvârle ulii-n sumbre viduri.
Fast şi tăcere. Suliţi şi armură.
Mai poate-nvinge-n noi un falnic rost ?
Secunda mea de-atâta timp îndură
Un azi sleit şi un fecund “a fost”.
Mă-nving poveri şi-abia găsesc măsură
Să mai rămân cu ochiul treaz la post.
12 august 2007
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.