…
Aş vrea să-ţi cer iertare, peniţa nu m-ascultă,
Dar inima curată o pune în mişcare
Şi îmi răsare-n minte o dreaptă cugetare:
Când ai prea mari orgolii iubirea este frântă.
Corăbii de iluzii îmi navighează-n gânduri
Din negurile vremii spre o lumină pură
Mai înţelept cu-o viaţă şi lecuit de ură,
Cu mâna tremurândă îţi scriu câteva rânduri.
E linişte adâncă aproape-i miezul nopţii,
Mă urmăresc imagini stinghere de-altădată,
E clasica poveste între-un băiat şi-o fată
Pierduţi unul de altul în valurile sorţii.
Pasteluri luminoase, noi doi la malul mării,
Valuri sinucigaşe sfârşindu-se-n faleză,
N-avem idei de viaţă aflate-n antiteză,
Scrutăm mână în mână nemărginirea zării.
Aş vrea să-ţi cer iertare, peniţa nu m-ascultă,
Dar inima curată o pune în mişcare
Şi îmi răsare-n minte o dreaptă cugetare:
Când ai prea mari orgolii iubirea este frântă.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.