furie sfântă / amerika / nebunii / monsieur octopus
furie sfântă
de la manele la rock şi invers
pentru că asta înseamnă fastfood life
urcă pe munte
aruncă prima piatră fără să-ţi pese
oricine poate minţi demiurgii
puritatea nu mai e demult la modă
lasă-i pe câini să urle
viaţa lor aparţine condorilor
strânge ouă de chihlimbar în gheare
pământul trebuie aruncat în gura celor muribunzi
mai mult
mai rece
mâinile alunecă pe sânii calzi
fă sex şi uită de moscove
ascultă,
un cântec sonat
străfundurile arctice ale templelor din salem
muezinii urlă disperat
bogăţia nu este o stare de spirit!
înjură zeii, violează soţiile sfinte
cu toţii ştim
strugurii sunt acri
fericiţi cei superficiali
vă oferim otravă în rate
acum la cele mai mici tarife
acoperire garantată
sinuciderea este cool
din punct de vedere cultural
nu-i aşa…?
amerika
eu vreau
iar asta le este îndeajuns îngerilor falşi
oamenii vor învăţa până la urmă
să iubească biciul
aerul strânge oasele carbonizate mestecând grăsime
generaţiile de culturi ecologice scrâşnesc din dinţi
pumnul aruncă sirop şi muştar
condimente amestecate între pulpele grele
priveşte femeia
încearcă să înţelegi dansul
vei descoperi că bara vibrează
iubire
trezeşte-te dimineaţa scuipând spre orizont
armatele se apropie strigând moarte
eu vreau
putere nelimitată
muriţi, porcuşorilor cu şepci ruseşti!
tu simţi limitările unui drug
din suflete întoarse
plângi, transformă-te în thalia
în definitiv
îmi plac oamenii care mă fac să transpir
nebunii
“Când tu vrei ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinţei tale.”
Paulo Coelho – Alchimistul
cerul se aprinde aruncându-şi litaniile albe
dă din cap pe ritmuri de samba
piticii se îngrămădesc la uşă
priveşte muntele
întinde mâna
arcuieşte-ţi degetele
dacă iubeşti îndeajuns vei vedea liniile
Sacateca dansează
crezi în puterea strigătelor
stoarce sângele şi plescăie viaţa celorlalţi
luna se va întoarce şi mâine
pe un scut albastru
pregăteşte-te
când vin toţi nebunii cu pâine strigând că e trupul lor,
întreabă-i
ketchup nu aveţi?
şi dacă urlă spre ceruri
implorând iertarea egoiştilor
şopteşte-le la ureche, zâmbind elegant
lmao
you fucking noobs
monsieur octopus
*
intră în catedrala de argint
lumea aşteaptă timpul încleştărilor
priveşte şi învaţă
valurile îmbrăţisează nisipul storcind plăsmuiri
deasupra norilor realitatea îşi scuipă îngerii de carton
aleargă spre zorii cei mai reci
acolo prinţesele fac striptease pentru zmei
tot mai aiuritor
titirezul halucinant al pasiunii
zâmbeşte şi întinde mâna
strânge pentru că poţi
monştrii se vor naşte încă o dată
din suferinţele seminţelor
totul este plătit
lasă-te pe spate
spune povestea unui vechi nemuritor
şi bucură-te de spectacol
cerurile se alintă
doar pentru tine
monsieur, nu uita
ai nevoie de foarte puţine agheasme
o cruce, o glugă
şi un ciliciu albastru
**
“Eu sunt Bufniţa”, îşi şoptea în sinea lui după ce îşi alegea prada. “Sunt o pasăre de noapte!”
Mary Higgins Clark – Sunt o pasăre de noapte
zboară deasupra cimitirului
lumânările ard aerul zvâcnind poveşti nemuritoare
sânge şi cruci
iubire şi pământ
caută cel mai înţelept vierme
pasiunea naşte muşte şi purceluşi zemoşi
în fântâni vei găsi cadavrele salvatorilor
fumul stinge maicile caritabile din noi
învaţă să lupţi
eşti un robot din aluminiu
forţează-te să iei înfăţişarea
unui vultur de inox
***
“For so long will I live to see that she takes those children’s hands and walks on,
Walks on,
Walks on…
From the Negro Corner with one last dream.”
Katrice Yernell Williams – Elements of a Negro Street Corner
un oraş întunecat
caută bătrânul pădurar
trage toporul după tine
ai nevoie de sânge pentru a rămâne tânăr
virilitatea cere sacrificii
învaţă să fii acolo
când fluxul mătură cadavrele
caută prin buzunarele morţilor
poţi construi din resturi împărăţii
vâsleşte mai departe
zilele ploioase te urmăresc în van
noaptea merge aşa cum şoptesc îndrăgostiţii
nu mai arde lumânări
fiecare zi e un dar
învaţă să ucizi cu zâmbetul pe buze
înţelege că şi oamenii
trebuie treieraţi
****
caracatiţa ucide copii
unde sunt teoreticienii apocalipsei?
suferinţele se împletesc cu săpunul
domnişoarele egoiste trebuie să se spele pe mâini
sparge fereastra
defenestrează–l pe dumnezeu
sofia îţi va fi deschisă
roşie ca focul
învaţă să ai curaj împotriva versificatorilor sterpi
virginele te aşteaptă de fapt după colţ
dă foc la munte
nu renunţa niciodată
cineva încearcă să mintă
vino la ultima înviere şi întreabă-i pe toţi
nu zău?
*****
“Indiferent de ocazie, durerea serveşte exclusiv egoului.”
Anthony de Mello – Rugăciunea broaştei
bucură-te
ai pentru cine să suferi
universul scuipă prin lupa de chihlimbar
unde este ultima profeţie?
condorii muţi zboară spre orizontul îngălbenit
poveste de dragoste în sepia
tânărul meu ucenic
amestecă iubire şi ură
doreşte–ţi ciocolata cea mai dulce
nu te preface mort
nu plânge pentru ceilalţi
învaţă să fii puternic
lumea îţi stă la picioare
trebuie să şopteşti doar atât:
vreau
să se facă voia mea!