/ Ritualul întoarcerii în zi /
Dă-n pârgă cerul din paşii tăi, iubito!
Cuvintele ni s-au oprit deodat’…
Începe, iar, târziul atârnat de aştri,
Să te prelingă rază peste mal surpat…
Miroase a fir de taină curgerea de râu.
Călătoreşte viaţa în alai de vis.
Tăcerii care adie noaptea-n rai,
Numai sărutul fereastră i-a deschis.
Îşi dau pierdutul ochilor – cărare…
Ţi-s albe urmele şi unduiesc şoptit.
Le mângăi printre stele călătoare,
Mă-mbrac în vestea mare c-ai venit.
Leg iarbă-n roţi, la Carul Mare,
Să se sfărâme orice chip de lut.
E noaptea de magnolie a firii,
Cu roi de îngeri,… ca la început.