/ Craciun fara Mama /
La căpătâie…, dâre de surâs, ningând,
Acoperă, încet, rotundul unui măr.
Proptită-i uşa -n sloiuri de-ntuneric…
Nu mai arde lemnul lerului cel ler.
Nviază urme Craii prin abur selenar…
În geamul cel sihastru, iluzie-i mâna…
Năvădind, odată, miere şi tămâie,
Să fie-n semnul crucii leagănul şi cina.
Fac cale-ntoarsă Craii. Incepe alt colind,
Sub streaşină de piatră, în tăceri de ceară.
Ziurel pe cruce …,în hăul de pământ.
E ne-mpletit colacul. Steaua nu coboară.
Mai rătăceşte un înger, să colinde-ncet,
Scrijelind silabe pe buzele de ger…
Sub genunchii mieilor ţi-e noaptea, Mamă.
Dă-mi ultimul tău drum, să-mi fie lăicer!
La cântători, târziu, când Craii răsădesc
Mărgăritare -n iesle, trup de viaţă,
Cămaşa ta cea albă, destramă-se zori…
Cu ape limpezi să ne spălăm pe faţă.