despre habitatul pmant

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Habitatul pământ, versiunea a 4-a

ne jucăm cu bulgări de nisip

între luminiţele roşii spuma se oglindeşte metalic

avem puterea

de a face lucrurile să se întâmple

 

firul se rupe la primul contact cu aerul

valurile sunt prea mari

suntem blocaţi aici

nu putem decât să ne resemnăm

şi să mâncăm batoane cu arahide

până la epuizare

 

un calmar uriaş zâmbeşte privindu-ne

creierul se ascunde în spatele ochiului

 

nu încercaţi să îl omorâţi

el vrea doar să se hrănească cu emoţii 

mesajul scrijelit pe sticlă ne urmăreşte

amintindu-ne mereu povestea simplităţii bună, sunt bine, voi ce faceţi?eu sunt extraterestru, mă numesc jerry şi vreau să mă joc…    Breaking News 

astăzi lumea nu se mai învârte

visaţi băieţi

ştiu că acum totul pare de gheaţă

 

într-o zi, vom ridica vocile

împreună putem construi apocalipsa

chiar dacă nu ştim cum să ajungem acolo

vom căuta calea

băjbâind

prin ţara minunilor

 

uită trecutul

şerpii zâmbesc în miez de noapte

departe, deasupra identităţilor false

trebuie să mituim viaţa

pentru a fi siguri că ne vom bucura de trupurile tinere

banii înseamnă frumuseţe

asfinţitul roşu al bisturiului de diamant

 

priveşte acolo şi strigă în toate limbile pământului

idiotul care a ajuns la apă se opreşte din săpat

 

îţi văd privirea

este timpul să ne ridicăm

prin lacrimi

norii se luptă cu moartea

haide

să ne pierdem în drumurile tăcute

 

obiectivele aprinse

ne pregătim pentru ştirile zilnice

 breaking newsîncă un cuplu a fost surprins sărutându-se într-un McDonald’sdragostea există!   goth dragoste şi sânge,pretutindeni furnici încearcă să mă strângi mai tare de mânăvorbele alungă lilieciivino mai aproapelasă-mă să-ţi spun că te iubesc!în lumina neoanelorstraturile fiinţelor zâmbesc vibrant  suge laptelecaloriferele nu se compară cu placebomama tufişurilor ne atrage spre lacmâncaţi turtă dulce, zâmbiţi fermecătorfocul trebuie să ardă idoli pentru a se simţi binesfinţii dispar cel mai repede să măturăm înaintea noastrăs-ar putea să dăm peste sentimente părăsiteşi să ne murdărim în ele bocanciipăşiţi cu grijăorice urmă de sensibilitatene poate strica imaginea infidelule, trebuie să îţi revi, să trăieşti!ascultă muzicăşi dă-te cu capul de pereţi poate vei învăţa şi tu până la urmăgustul sângelui   freddy 

din întuneric se nasc gheare

întinde mâna şi învârte apocalipsa

tobele răsună în vizuina şoarecilor

mai mult respect

suferinţa se naşte în tăcere

 

haideţi să ne ţinem răsuflarea

înainte de ultimul urlet

 

visul câinilor rapizi

clădirile se prăbuşesc în vălătuci de fum

va trebui să renaşti dintr-o mică insulă,

prin aer, prin apă

întinde-ţi tentaculele

nimeni nu poate rezista în faţa lascivităţii

zâmbeşte frumos,

închide ochii

şi zdrobeşte-ţi adversarul

   petre e dumnezeu 

mai repede

mai tare

fără întrebări inutile

 

lumea e uşor de înţeles

 

loveşte cu pumnul într-un vertically chalenged

el se va transforma în pitic

aruncă iluzii

vei descoperi scânduri

scuipă împotriva vântului

şi vei descoperi ecouri

 

ritmul frenetic ne împinge spre uşi

vom învinge prin violenţă mută

tăcere şi nimicuri

binoclul este acoperit de praf

frica poate construi oameni sau câini

 

întinde mâna

să ne multiplicăm în lacuri dorinţele

suntem pretutindeni

dormim în frigiderele reci

şi aşteptăm liniştiţi

noaptea

 

unii dintre voi vor face infarct în faţa întunericului

hai,

alintă-ţi mai departe animalul de pluş

acum e prea târziu pentru a renunţa la speranţă

 

asta este diferenţa

dintre băieţei şi bărbaţi

 

asta este diferenţa

dintre oameni şi dumnezei   israel mon amie 

am despicat marea în patru

nu mai există opţiuni

tablourile scuipă fetiţe ucigaşe

briciurile dispar în sângele nostru

apropiindu-ne şi mai mult

 

împrăştie sare

presară benzină

spune o replică inteligentă

şi aruncă bricheta

 

dă muzica mai tare

doar aşa poţi să visezi

 

nu suntem vinovaţi

bătăliile aleg întotdeauna pentru noi

uşile se închid

şi cineva râde din spatele pereţilor

 

învaţă să lupţi

ar fi păcat să dispari

fără să ştii cine s-a jucat pentru ultima oară

cu inima ta…   Gândaci 

stăpânul lumii zâmbeşte

în spatele ecranelor multicolore se ascund promisiuni

mai aproape,

mai repede,

mai gustos

 

vino spre marginea prăpastiei

priveşte în jos

pereţii se subţiază spre izvorul fantomelor

sicriele aşteaptă întunericul

 

să evadăm împreună pe străzile de piatră

 

nimeni nu se va uita la noi

vor închide ferestrele speriaţi

vor trage perdelele groase

 

lasă-ne să intrăm, te rog,

în câteva secunde nu vei mai simţi nimic

totul va fi mai frumos

vei învăţa să te răzbuni

prin iubire

 

îndepărtaţi-vă de ferestre

cineva vă priveşte tăcut

aplaudaţi noaptea morţilor vii!

 

aplaudaţi

noaptea gândacilor eterni…   Sex, violenţă şi droguri 

conştiinţă curată

în noapte

strigătele cadavrelor sfârtecate trezesc corbii

 

cel pe care îl respectăm s-a transformat în vampir

înjură îngerii dacă vrei să trăieşti!

 

dormi

să tremurăm împreună cu lumea noastră

bântuiţi

camerele de hotel sunt catedralele noilor apocalipse

 

fără frică

emisferele se întrepătrund scrâşnind

urlă

nu ştii niciodată

morţii s-ar putea uita în oglindă

la pământul care li se scurge din ochi 

mergem împreună spre cinematograf

ultimii bani se transformă în popcorn

priveşte atent

teme-te

 

sex, violenţă şi droguri

sau viaţa care îţi răspunde zâmbind

iubeşte

şi gândeşte-te mai târziu la explicaţii   hoodoo 

sărută-mă

un mojo zâmbeşte în mâinile noastre

arată-mi dinţii foarte albi

de aici se aude zvâcnirea pământului

 

furtunile se dezlănţuie

victoria templarilor

clipim

iar tunurile plesnesc surd

scrijelim pielea târându-ne spre salvare

rănile nu se vor vindeca

 

descoperă realitatea

 

ne-am mai simţit aşa

în sânge, în spatele unghiilor

privim spre cer

închidem ochii

şi aşteptăm furnicile roşii

 

nu mai fugiţi,

nu are rost

clapele pianului răsună în gol

nemuritorii voştri dorm

   spaghete şi gumă de mestecat 

întinde mâna şi gustă orizontul negru

astăzi am vrea să fim mai aproape de soare

 poţi să îţi scoţi ochii şi să-i mănânci?

o mie de nove se sparg în ani lumină

albastru pretutindeni

şi o oală de spaghete în care poate să încapă un doberman

 

neînţelegere

cineva a greşit uşa şi evul

presiunea ne împinge mai departe, spre siluetele care zâmbesc

muntele arde nepăsător

aruncă hainele de pe tine şi urlă în faţa geamului îngheţat

paşi

glasul tăcerii

cineva plânge de partea cealaltă a ecranului

 

pacea noastră

nimeni nu ştie dacă marea pluteşte

valurile mătură speranţe şi vise

am zâmbit frumos

şi am încercat să îi tragem pe ceilalţi după noi

luptă tu pentru mine

eu am învăţat că pot să mă odihnesc

 

sunt prea multe mâini

nu intra acolo

voi primi eu gloanţele tale

îţi voi sta în cale

desenând nori

 

spaghetele vin în continuare, amestecând lumi

femeie, învârte mai departe în camera închisă

mirosul se va impregna în fiecare rictus

suflet cu sos şi o ceaşcă de ceai negru

 

cine ar fi ştiut că italienii exportă de fapt

singurătate…