Jurnalul meu [Anisoara Iordache]

Tablou feliat

Zgârieturi pe coatele tăcerilor.

* Duhul dumbrăvilor îmbăiate în lumina asfinţitului,

întinde aşternuturi albe

din petale de trandafir.*

Heliade dansează în jurul foişorului

plutitor pe ape de lotuşi.

Bătrani corăbieri-călători pe arce stelare,

caută printre

nebuni,

regi

şi

regine,

pe neexperimentatul Phaethon.

Copiii au baloane în formă de inima le biciclete. Ei pedalează din ce în ce mai repede.

*…timpul se scurge cu paşi egali şi ireversibili.*

Dintr-un chiştoc

un cerşetor trage un ultim fum.

*Ultimul gust amar al vieţii este acelaşi atât pentru bogat cât şi pentru sărac.*

Fete vesele

trec valuri, valuri.

Sar intr-un picior pe spinarea scorpionului împietrit de frică.

Griji n-au.

Poveri n-au.

Tinereţea e uşor de purtat.

* Ploile despletite, rebele ale tinereţii,

prea se grăbesc

să fie înghiţite

de pământul arid al bătrâneţii.*

Soarele feliat de jeturile de apă,

se deschide ca un pepene roşu.

*Miezul dulce al seminţelor dezvăluie noianul de curbe strălucitoare al şoaptelor de iubire.*

Fulger aruncat din carul solar

la piciorul lui Pan:

stropi de chihlimbar;

sunete de nai.

Plopii freamătă.

* Fiorul dragostei în lacrimi de chihlimbar.

prin frunzişul plopilor:

cântecul naiului împrăştie solzii de lumină.*

Despre fericiri

cel care este flămând de dreptate

nu va atinge cu braţele sale vânjoase

crinii ce abia se deschid.

cu-n hohot caustic îl vor

întâmpina figuranţii din spatele cortinei,

iar sforarii-neadormiţii cu

zâmbetul epavei,

tatuat pe

frunte,

îi vor pune capcane.

cel care e însetat de dreptate

va merge pe urmele misterelor nopţii;

va culege dintre pietre ascuţite…

răniţi luceferi.

la capătul firului,

sufletul lui sătul va exploda:

pasivii,

prădătorii,

şmecherii

vor observa atunci deasupra capului-

câte

o sabie a lui Damocles-

luminând… povârnişurile

întâmplărilor.

ţăranul

gustul searbăd al năduşelii

se simte până dincolo de dealuri;

acolo,

soarele se schimbă la faţă

oglindindu-şi frumusetea printre seceri sticloase de ape.

copile lovesc cu bâta crengile încărcate de rod:

mere-

în care zeii stau la masă,

aşteptând să se aleagă frumuseţea,

înfaşă cu ascuţite fluiere de lumină sânii fragezi.

focurile roşiatice de pe mirişte,

îşi retrag limbile clevetitoare în văgăuna inelată a ghiocului.

din albăstrimile de hău ale tristeţii,

gheare de arătură

străbat

marea de pace…de linişte…

măsurând cu privirea milostenia câmpului,

ţăranul de ieri,

ţăranul de astăzi- pe scara Cerului,

se roagă

să nu-i fie duşman pământul.

limpezimi-**

n inima lor,

deschisă-i fereastra.

aer curat infiorează perdeaua.

pe masă: Preasfântul a

lăsat o carte de vizită.

*

nu se tem

de gheara usturătoare a nopţii,

când

in lungi spirale plânge ziua,

gonită

cu pietre de spirite obscure.

nu se infiorează

de gerul din armurile grele,

golite

de blândeţea şi caldura gândului.

frică n-au

de seceta cuvântului din mutele morminte,

bătute

de vânturi insensibile la suferinţă.

ii inspăimântă insă,

bunatatea-perfidă

a lupilor,

aducătoare…

de multe,

multe,

multe…rele.