Vântul cântă cu glas stins
Un sentiment demult aprins
Şi inima-mi mângâie uşor,
E mişcător!
Mă face să uit de tot,
Când soarele e mort,
Cad lumini de vis,
Parc-aş fi în paradis.
Iluzie deşartă,
Idee, aspiraţie irealizabilă
Se leagă târziu în noapte
Când lumea-ntreagă doarme.
Dar treptat, cântecul s-opreşte,
Liniştea pătrunzătoare se iveşte,
Imaginile-nlănţuite sunt adormite,
Risipite.
O, noapte albă, lunecoasă,
Netedă, misterioasă,
Îmi dai speranţă,
Încredere în viaţă!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.