Dumnezeu a murit ! Trăiască Dumnezeu!
nici nu mai are importanţă, din păcate,
de-o fi vreun popă răspopit – ce ţine crucea-n faţă
şi cuţitu-n spate – sau vreun pigmeu
cu neuroni de raţă – un fel de Petre Lupu
de la Maglavit – care se-mbată şi se-ndoapă
şi care preacurveşte oblăduit de patriarh
sau chiar de Papă
Malraux spunea că secolul ce vine –
de vom avea noroc – va fi religios în întregime
sau, dimpotrivă, nu va fi deloc –
uitând că dumnezeii se supun aceloraşi destine
şi mor când viaţa transformată în ruine
inevitabil ajunge la soroc
sună frumos ca răpăitul bobului ce-l sameni
– ca plescăitul broaştelor în heleşteu –
numai că Dumnezeu există cât există oameni
iar oamenii există cât există Dumnezeu
de-ar fi să-l credem pe Decartes sau Montesquieu
dar Dumnezeu e mort – un chip livid pe o icoană –
un Don Quijote-ntors din marea-i aventură –
cui să te rogi? la care Dalai Lamă ?
noi credem doar în Dumnezeul din Scriptură
– cum am deprins din laptele de mamă –
nu-n Buddha, Mahomed sau în Satană
Dumnezeu a murit! Trăiască Dumnezeu!
nici nu mai are importanţă, din păcate,
de-o fi vreun moş sulemenit – vreun mameluc
din vremurile-ndepărtate – sau vreun ateu
scăpat din balamuc – un fel de Albert Einstein
troglodit – ce-şi potriveşte după stele mersul
şi caută un punct de sprijin în eternitate
spre-a da de-a berbeleacul Universul