pustiu adânc
pe străzile din sufletul meu
doar o frunză ruginie
işi revarsă ultima suflare
în umerii pietrelor
soarele
nu mai pictează albatroşi
în casa inimii
pereţii însă au înnebunit
aruncă spre iad căramizi
şi decupează cerul
într-un tablou de lumină