Tăt ce faci în viaţă tria’ şi faci cu cap, aghică tria’ şi fii sămălit în tăchie.
Că dîn zîsa lu’ ciala, inghie nu-i cap, vai ş-amar dă picioare. Pă dă altă parchie nici dacă ieşchi pria chiţibuşar nu-i binie. Numa’ io cîţ’ cunosc d-aişchia, pria călculaţ’, cari-or dat chix în viaţă. Ş-atunci chie-ntrebi: cum-ui dară binie şi fie omu’: aşe, ori aşe? Dacă m-ar întreba pă minie cinieva, aş zîce că cia mai bună-i calia dă mijloc, aghică: nici pria pria, nici foarchie foarchie. Tăt şpilu-i cum afli calia asta! Cichitoriule! Dac-ai aflat-o, ieşchi fericit! Dacă n-ai aflat-o, coat-o mai dăparchie! Numa’, mare atenţîie! Zîlile să duc şi nu mai să-ntorc pînă-i lumia. Aşe că, grăbeşchi-chie!
Pregăchiria
În zîlile noaşchie mai c-aş zîce că pruncii nu pria mai au bucurii aşe cum aviam noi, pă vremuri. Dacă înenchie d-abghia aşchieptam şi vie Paşchile şi Crăciunu’, ca şi nie cumpere a’ noşchi hanie noi, astîz’ îs plinie măgăzînile dă părinţ’ cu pruncii dîpă ei, la cumpărături, zî dă zî. Dacă pă vremuri nie puniau a noşchi în pachet, la şcoală, pită cu unsoare, mniere dă prunie, o’ zacuscă şi d-abghia pîn deţembrie amnirosa-n tătă şcoala a cîrnaţ’, astîz’, nu-i prunc la şcoală fără şoancă presată, o’ cîrnaţ dă fel şi fel, întră pichie. Interesant însă, n-amniroasă a mezeluri. Dă gust, ce şi mai zîc? Gumă-n tătă regula. Amu, dacă tăt vini voarba dă cîrnaţ’, nu poci face şi nu-m’ aduc aminchie dă tăietu’ porcului, pă vremuri. Fiţ’ atenţ’ cam cum iera! Mare bucurie! Cu cîchieva sări înenchie dă zîua cei mare, a tăietului dă porci, a noşchi curăţau aiu’.
Oai, da’ fain’ amnirosa tătă casa! Pă noi pruncii, numa’ nie treciau scopiţîî, cu gîndu’ la cîrnaţ’. Apoi, luau piparca rîjnită şi saria dîn cămară ş-o puniau la-ndămînă. Piperiu’ şi celelalchie condimenchie aşchieptau şi iele, ascultătoare-n credenţ, zîua cei mare, cînd aviau şi s-amestece-n mezeluri, spră încîntaria gurii şi bucuria sufletului. Cîchieva cepe burtoasă ierau dăzbrăcachie dă rochiile mulchie şi aşe, în pchielia goală, aşchieptau bătaia cu maţîle dă porc, pă care aviau şi le curăţe lună şi bec. Orezu’ iera fiert şi pus în ceva tifon, la strecorat. Locu’ lui iera-n cărdăboş şi nu la ‘Limentara, ce nievoie? Nu?
Sara, înenchie dă tăietu’ porcului, să pregăchiau următoarile rînduieli, dîpă cum urmiază: s-ascuţau cuţîchile; să scobora cîrnăcieru’ dîpă stelaju’ dîn cămară, s-aducia în casă şi să curăţa dă praf; tăt d-aculu’ s-aducia măşina dă măcinat carnie, dîmpreună cu ciuru’ mic, mijlociu şi mare: să-nfinja căldaria-n cătlan; să pregăchiau cîţva baloţ’ dă paie; să cotau liguroaile dîn lemn, păntru-nvîrchit în jumerile pusă la topit şi-n tocana dîn laboşia cei mare; să făciau aşchicuţă şi să crepau lemnie păntru focu’ dîn cătlan; să puniau vo doauă tri cutii dă măşini, la-ndămînă; să aduciau blighie, linguri şi furchiţă, dî pî la vecini, păntru cina porcului; să cota, dîn timp, drodu’ cu balţ la on capăt şi c-on mînier dîn lemn, la cialalalt capăt, cu care să lega porcu’ dă nas’; să pregăchia lămpaşu’ sau dîpă caz, dac-aviai, buleftrica, aghică lanterna: să scochia o uşe dîn lemn dîn ţîţîni, numa’ chie mniri dă inghie şi să punia la-ndămînă, pă ia avia şi să spargă porcu’ dîpă ce iera spălat; să pregăchiau patru dăraburi dă lemnie, crepachie, păntru a fixa porcu’ cu picioarile-n sus, cînd îl dăspicai în doauă pă foale; să punia la loc şchiut on cuţît rău păntru curăţat porcu’ dă pernieu’, la pîrjolire şi doauă perii dîn tătarcă, păntru spălat, tăt porcu’; să pregăchiau tăt felu’ dă ciuble, da’ mai ales albia păntru pus în ia maţîle; să punia la-ndămînă on ghiem dă aţă subţîre, da’ rezîstent tare, cîrpe şi vighiri; nu să uita scara, păntru dus porcu’ spălat pă uşia dă lemn păntru dărăburit; tăt dî pă stelaju’ dîn cămară, s-aduciau iejile cu morături şi cu mniere dă prunie… Eh, da ce-i mai important iera şi uit. Ierau anunţaţ’ vecinii ca şi vie la ajutor, a doaua zî. Nu că n-ar fi şchiut, că doară să făcia programaria cu mult înenchie, da’ aşe şighia binie. Ş-ar mai fi ceva! Să băga răchia-n ieji şi să trăjia vinu’ dîn dimijana mare, în dimijenie mai mici. Iac-aşe să făcia pregăchiria. Aşe-i că iera fain’, nu?
Cuscru’ măcelariu’
Crăciunu’ iera p-aproape. Pă uliţa noastă sufla uşor, dî cîtă Oraghia, on vînt cu amniros dă brad. Vacanţa să băgasă cu trenu’, pî la Curtici şi să-nghirepta, ostănită dă drum, cîtă satu’ nost. Iera lung drumu’ dîn Franţa pîn’ la noi. Dîn cer o sîtă urieşă cernia mînînţăl “fănină nula”. Cîtă-n sară, vîntu’ s-o oprit şi păstă căşi să scoborau, mereoaş, milioanie dă „penie albe”, scăpachie parcă dînt-o dună jigantică, crepată. Sară dă vineri.Tăţ’ ieram la “sediu’ central”, aghică la bace Toghiere-n casă. Bătrînii şighiau la masă, muierile d-o parchie, iar noi pruncii, pă scăuniele. În şpohert numa’ pomniau lemnile. Oai, ce-ar mere on cîrnaţ fript pă jar! Amu, pînă mînie nu mai iera mult ş-om mînca. Tăchie ierau pregăchichie la bace Toghiere acasă, păntru tăietu’ porcului. Mai ierau dă dat ultimile inştrucţîuni.
Bace Toghiere, în capu’ mesîî, după ci-o închis ochii vo doauă, tri secunghie, ş-o arenjat păru’ dî pă frunchie, uşor, cu doauă jejichie, ş-o zîs: -“Apăi, drajii ’mnei cei dă buni, una şi cu una fac doauă: porcu’ numa’ dîpă ce moare / pă tăţ’ satură dă unsoare. Numa’ că nu-ntătdauna să-ntîmplă aşe. Ce, creghieţ’, că nu poachie fi şi altfel? Cum? Iaca cum! Am şi vă povestăsc io ce s-o-ntîmplat, înt-on an. Ciuliţ’tolcerile! S-apropia Crăciunu’. Făcusăm programările dă tăietu’ porcilor. Tăţ’ dîpă uliţa noastă ieram trecuţ’ în catastif la Mitru, pontoş, pă zîle. Noi, acasă, însămnasăm fiecare zîua lui, în cărindar, cu creionu’ chimic.
Mă, oamini buni! O sîngură casă, dî pă uliţa noastă, nu iera-n program, la Mitru. Vecina dă păstă drum dă minie nu să-nscrisăsă. Că ia aşchiaptă goşchi, pă cuscrii dî la Oltenia. Că cuscru-i preceput la tăietu’ porcului, că-i măcielar. Că una, că alta. Amu, no, şchiţ’ cum îi. Nu chie poţ’ băga-n cilieghiu’ nimărui! Şi iac-aşe, vini sîmbăta-n care tăia vecina dă păstă drum porcu’. Amu, cuscrii dî la Oltenia venisără dă vinieri sara, cu o măşinuţă dă lux. Cum or ajuns, or dăbarcat bagajile, s-or băgat înlontru şi dă-i la beut, la mîncat şi la cîntări. Jghiera una înt-o şcătulă cu mînier, pă nume căsetofon, dă s-auza pîn obloacile-nchisă în tătă uliţa. Noi vecinii, nie uitam dî la minie dîn casă pîn obloace drept la vecina dă păstă drum în casă. Cei mai fain’ cîntare o fost una, ce zîcia aşia: nu sînt prost dar nici deşteptîîî, sînt ca orice omîîî / mi-ai făcut o rană-n pieptîîî şi nu pot noaptia s-adormîîî. Mă cert cu măta cu tactuuu’, la nevoie cu tot satuuu’ / mă cert cu tot niamu’ tăuuu / că nu mi-o dat nici un leuuu. No, asta am auzît-o cam dă trizăci, patruzăci dă ori. Da’ fain om cuscru’ măcielariu’, dî la Oltenia. Cînta tăt mai tare ca şi căsetofonu’. Ce mai, om sînătos cuscru’ măcielariu’.
Iexplozîia
Tîrzîu, dîpă doispece noapchia s-o dat stînjeria-n casă la vecina dă păstă drum. Chiară m-am gînghit, ce oamini ienerjici îs în alchie părţ’ dă ţară. Vez’, noi tătdauna nie culcăm iuchie, dă cu sara, cînd a doaua zî tăiem porcu’. No dară, tria’ şi fim hoghiniţ’, nu? Tătă noapchia m-am visat cu cuscru’ măcielariu’, că să sfăghia cu socru-so, soacrî-sa şi cu niamurile muierii lui. Io cu vecinii umblam şi-i împăcăm şi nu reuşiam. M-am gînghit io, cînd m-am trezît, că ceva nu-i curat la mijloc. Că-n tătdauna cînd mă visăz cu sfadă, să-ntîmplă ceva năprevăzut. Dajab-am aşchieptat noi vecinii tătă sara ca şi vie vecina şi nie chieme p-a doaua zî, la prinsu’ porcului, că n-o vinit. Diminiaţa, nici atîta! Nu s-o apropiet dă olachile noaşchie. No, am zîs, gata-i baiu’ d-aci! Amniroasă a pericul. Nu m-o crezut nimia. Da’, staţ’ şi veghieţ’ ce s-o-ntîmplat! Cum stăchiam tăţ’ la minie-n casă uitîndu-nie pîn obloace cîtă olachile lu’ vecina, num-am văzut pă cuscru’ măceielariu’ dî la Oltenia, că să bagă-n cochieţ’ la porc, cu ceva maţ în brînci. La cialalalt capăt dă maţ, cuscra dăzşoroflia şi-nşoroflia ceva butelie, aşe mai mică. Cît ai zîce “măcielar” cuscra o şi-nşchimbat cam vo tri, patru buteliuţă-ntră iele.
Dîpă care, numa’ i-am văzut că să răcălesc tăţ’ cu porcu’ şi-l scot lat, afară dîn cochieţ ş-apoi îl junghie. Curios! Nu tu zguiţături, nu tu larmă, nu tu tolăială. Apoi, dîn doauă mişcări or împroşcat paile dîn doi baloţ’ păstă porc. Urma pîrjolitu’. No, am zîs io, asta da metodă! Tătu’ să petrece în cei mai mare linişchie. Batărmi să zbăchia, aşe uşurel, ochiu’ stîng. Băsamă dî la corent, c-aşe am crezut. Numa’ că n-o fost aşe! Cum stăchiam noi la minie-n casă, tăţ’ vecinii la masă şi beiam răchie dă pominiria porcului vecinii mele dă păstă drum, cînd s-o auzît dînt-o dată o bubuitură, tăţ’ am ‘lemnit. Înt-o clipită or crepat iejile dîn obloace. Noi bărbaţîî, dîn obişnuinţă, că făcusăm războiu’, ni-am şi ţîpat pă foale. Muierile să-mburdasără dî pă scăuniele cu picioarile-n sus, pă spachie, dă li să vighiau bughii. Mitru, dă su’ masă strîga: -“Aviaţîie inamică, măăă! În podrum fugaaa marşşş!”.Tăţ’ ni-am luat dî pă Mitru cîtă podrum. Ca şi pringhiem corajie, am băgat iuchie, la rezervoare, fiecare, cîtă doauă păhare dă vin. Apoi, am ieşit în uliţă ca şi veghiem care-i baiu’. Mă, oamini buni! Baiu’ iera cît casa, mă! Cuscru’ măcielaru’ o luasă la fugă, cu păru’ vîlvoi, cîtă fundu’ ogrezîî şi nu mai vreia şi s-apropie dă ocol. Cuscra c-on dărab dă clisă pă cap, tătă niagră dă pernieu pă obraz, şighia-n uliţă şi rîghia. Vecina dă păstă drum avia căbatu’ pă ia tăt sfîrchicat şi c-o greblă-n brînci, vreia şi tragă, dî pă casă, dăraburi mici dă mosoară şi carnie. Dă fapt ce s-o-ntîmplat?
Iexplicaţîia
Cuscrii dî la Oltenia s-or sfătuit cu vecina dă păstă drum, dă cu sara, şi nu nie mai chieme pă noi vecinii la prinsu’ porcului. Că făcem gălăgie, că trece pria multă răchie, că poachie scăpăm porcu’ şi d-abghia l-om pringhie, ca anu’ trecut, că să mîncă pria mulţ’ colăcei, că una, că alta. Înt-on cuvînt, s-or zgîrcit. Numa’ că dîn zîsa lu’ ciala, scumpu’ mai mult păgubeşchie şi lenieşu’ mai mult fuje. Şi cum cuscru’ măcelariu’, dî la Oltenia, avia-n măşinuţă vo patru buteliuţă, dî la ceva arăgaz dă cămpanie, s-or hotărî şi omoară porcu’ pîn asfixîiere. Zîs şi făcut. Tăchie or fost bunie pîn cînd or vrut şi-l pîrjoliască cu paie. Cînd or dat foc la paie ş-o ajuns langa la gura porcului şi cum porcu’ iera-nfoiet cu gaz, aşe o iexplodat, dă şchiţ’ ci-o mai rămăs dîn iel? Iexact ci-o mai rămas dîn doamna aceia… Cum o chiamă dară…? Eh, da, Vilma, aşe o chiamă. Pă cochieţ’, pîn pomii dîn ocol, pă casă, ierau numa’ dăraburi dîn porc. Ce şi mai aduni? N-avia rost şi chie-ncurci! Numa’ pchierghiai vremia. Pînă la urmă ni-am linişchit tăţ. Cumva, cumva l-am lămurit pă cuscru’ măcelariu’, dî la Oltenia, ca şi s-apropie dă ocol.
Pă cuscra or spălat-o muierile noaşchie dă pernieu’, cu Deval, iar pă vecina dă păstă drum am linişchit-o făgădindu-i c-avem şi-i dăm, tăţ’ dî pă uliţa noastă, d-ale porcului ca şi aibă şi ia ce mînca tătă iarna. Da’ numa’ cu o condiţîie – anu’ care vinie şi nie chieme la prinsu’ porcului. Cele mai dobînghichie or fost mîţîle dî pă uliţa noastă şi nu numa’, c-or mîncat continuu doauă săptămîni carnie dă porc dîn pomi şi dî pă cuperişurile olachilor veciniei dă păstă drum. Amu, ce şi vă mai zîc? Aveţ’ grije! Niciodată nu fiţ’ zgîrciţ’! Nu dă altă da la casa zgîrcitului nici şoaricii nu să duc. Ş-ar mai fi ceva. Nu uitaţ’ că viaţa-i frumoasă da-i scurtă, aşe că ascultaţ’ şi veghieţ!’
(Va urma)
Dicţionar: mniere dă prunie – gem de prune; gumă – cauciuc; aiu’ – usturoiul; piparcă rîjnită – boia; credenţ – dulap ţărănesc, cu vitrină; măşini – chibrituri; pernieu – cenuşă; albia – covata;fănină nula – făină albă de cea mai bună calitate; goşchi – musafiri; cileghiu’ – familia; răcălesc – forţează; batăr – cu toate că; căbatu’ – haina; mosoară – şorici; langa – flacăra.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.