Starea de criza

Noua criză economică de care se vorbeşte peste tot este în primul rând o criză de încredere şi abia apoi o criză financiară.

Totul a pornit de la foamea pentru bani a unor „băieţi deştepţi” din băncile americare care au observat că dacă ar creea nişte hârtii de valoare , pe care ei să le coteze şi pe care să le vândă altora sau între ei astfel încât să pară ceva complicat , s-ar îmbogăţi mai mult dacă ar fi folosit canalele clasice : credite, leasing , acţiuni sau obligaţiuni.

Practic s-a vândut ceva ce nu exista sau dacă exista efemerul era baza existenţei.

Pornind de aici piaţa a căzut in special pe firmele de finanţare urmată de piaţa imobiliara. Bulgărele s-a rostogolit spre bănci , companii de asigurări , bursă. Panica a pus stăpânire şi pe sectoarele care mergeau bine. Totul apoi s-a extins în economia globală.

Avem de-a face mai mult cu o criză americană decât cu criză globală. Acum vedem prăbuşindu-se supremaţia americană în economia mondială. Practic economia mondială se aşează conform cu noile realităţi.
 
Lumea construită de cel de al doilea război mondial încetează să mai existe. Avem o multipolaritate , o globalizare şi o întrepătrundere nemaiîntîlnite până astăzi în economie. Dolarul şi instituţiile impuse de SUA la sfârşitul conflagraţiei sunt secate. Fondul Monetar Internaţional este tot mai puţin o stavilă în faţa furtunilor iar statele plutesc tot mai mult în derivă. Mici economii care înainte erau considerate modele de dezvoltare precum cele ale Islandei si Irlandei sunt măturate de criză. SUA nu îşi revine pentru că lumea nu mai are încredere în instituţiile care înainte îşi făceau treaba sau erau puse să supravegheze mecanismele pieţei. Naţionalizările sunt ultima soluţie salvatoare dar nici statele nu mai au puterea de care dispuneau în trecut.
Astăzi totul este multiplicat pe mii de surse de informare, ştirile bune sau proaste sunt difuzate instantaneu la nivel planetar iar conexiunile de afaceri sunt mai complexe ca oricând.

Pornind de la această imagine singurul lucru care ne rămâne este încrederea. Nu toate băncile s-au prăbuşit , nu toate acţinunile au scăzut, nu toate mecanismele de control au fost ocolite. Multe funcţionează bine sunt solide şi respectă regulile jocului.

Prăbuşirea atâtor firme vine şi datorită timpului pe care îl trăim: de mare competitivitate, de implicare imediată, de a face mereu mai mult şi mai mult, tot mai mult de parcă timpul nu ar mai avea răbdare.

Ecomomia noastră nu poate păcăli timpul cu toate că noi am vrea. Criza chiar dacă este americană va atinge într-o proporţie mai mică sau mai mare şi economia noastră. Rămâne doar la atitudinea noastră dacă putem trece prin ea fără zbucium sau din contră vom fi puternic zguduiţi. Din păcate se pare că cei din clasa politică au ales pentru noi cea mai proastă variantă şi printr-un comportament iresponsabil îndreaptă Romania spre ochiul vârtejului.

Peste tot acest zbucium naţional BNR domneşte imperial ajutând leul şi ţara. Pentru că economiştii din prima bancă a ţării au înţeles ceea ce multă lume politică nu pricepe : panica poate fi invinsă de încredere iar instabilitatea şi insecuritatea de o conducere şi o coordonare competentă.

Nu disperaţi pentru că starea de criză vine din voi.

Mereu există speranţă.