Problema exprimării corecte ar trebui să-i preocupe nu numai pe copii, ci şi pe adulţi…
Întotdeauna cerem celor din jurul nostru să ne asculte, să ne înţeleagă, şi, cel mai important, să ne respecte. Dar cum am putea cere respectul celor din jur, dacă facem nişte greşeli de neiertat în felul de a ne exprima oral sau în scris?
Felul în care vorbim şi scriem în limba maternă poate reprezenta o carte de vizită pentru noi. Spre exemplu, o persoană care se exprimă şi scrie corect este o persoană cultă, care se poate descurca în orice situaţie de comunicare şi care vrea să lase o impresie bună celor din jurul ei. Dimpotrivă, o persoană care dovedeşte necunoaşterea şi nerespectarea normelor de exprimare corectă este considerată incultă şi va ajunge să se excludă singură din relaţiile cu semenii săi.
Folosirea incorectă a limbii române poate afecta relaţiile interumane. Oamenii nu se vor sfii să râdă de o persoană incultă şi să o corecteze la fiecare pas, în aşa fel încât persoana respectivă va ieşi din proprie iniţiativă dintr-un grup doar pentru a nu mai fi ironizată pentru greşelile de tot felul pe care le face.
Una dintre cele mai importante căi-dacă nu cea mai importantă-prin care omul învaţă să se exprime corect este şcoala. În şcoală, cu ajutorul profesorilor, copilul învaţă să vorbească şi să scrie corect, să înţeleagă şi să utilizeze adecvat sensul cuvintelor, astfel încât să nu fie pus în situaţia ridicolă de a fi corectat, poate, de o persoană inferioară lui ca vârstă sau din oricare alt punct de vedere. Profesorii, care au învăţat la vremea lor temeinic să se exprime, pot reprezenta modele foarte importante pentru elevi, modele pe care aceştia să le urmeze cu încredere.
Problema exprimării corecte ar trebui să-i preocupe nu numai pe copii, ci şi pe adulţi. În opinia mea, nu este o ruşine să nu ştii să te exprimi, dar este o ruşine să nu cauţi orice mijloc de a învăţa acest lucru. Ar putea să se întrebe cineva la ce ar putea folosi să ştii să vorbeşti corect. Este o întrebare până la un punct justificată, dar cred în acelaşi timp că preocuparea de a vorbi corect ar trebui să fie la fel de importantă ca şi aceea de a arăta bine, de a purta haine la modă sau de a fi civilizat în societate. Acestea nu sunt comparaţii deplasate, cred, pentru ca toate contribuie la formarea unei imagini pozitive pe care ne-o formăm în ochii celor din jur, iar impresia pe care vrem să o lăsăm celorlalţi depinde numai şi numai de noi.
Orice om vrea să fie sau să pară cel puţin în ochii celorlalţi un om cult.Un om cult are însă o exprimare corectă şi un vocabular cât mai bogat şi mai variat.Un vocabular bogat şi variat nu se poate obţine decât prin lectura cât mai mutor cărţi. Din păcate, tinerii şi nu numai ei nu mai citesc aproape nimic sau, dacă o fac, îşi aleg cărţi care promovează pseudo-cultura şi acest lucru le dăunează din multe puncte de vedere. Mai grav, ei nu percep lectura ca pe un lucru folositor, din contră, a citi o carte este, în concepţia lor, o pierdere de timp. Din această cauză, rolul profesorilor, şi în special al profesorului de limba română, este capital pentru inocularea, în mintea elevului, a plăcerii de a citi şi a ideii că exprimarea corectă este o necesitate. Elevii ar trebui convinşi că, daca vor citi o carte, o vor face nu pentru că aşa li s-a impus, ci pentru că lectura îi ajută să-şi îmbogăţească atât orizontul cultural, cât şi experienţa de viaţă.
Profesorii, se spune, îndoapă elevii cu o imensitate de cunoştinţe care mai târziu nu le vor mai folosi la nimic sau pe care le vor uita la fel de repede pe cât le-au reţinut. Această idee poate fi valabilă şi în cazul literaturii, ale cărei noţiuni nu pot avea mare relevanţă pentru oamenii care nu au legătură cu acest domeniu-ingineri, medici, mecanici, etc. Limba română însă, ca şi normele pe care le stipulează exprimarea corectă, trebuie cunoscute şi respectate de toţi vorbitorii, indiferent din ce categorie socială sau profesională ar face parte aceştia.
Iată o listă de greşeli pe care oamenii le comit voit sau nu în propria exprimare şi care nu fac decât să le strice reputaţia.
Cea mai frecventă dintre aceste greşeli este pleonasmul. Mulţi spun că îngheaţă de frig, că au văzut dune de nisip sau că au strălucite perspective de viitor fără măcar să-şi dea seama că fac greşeli de exprimare inacceptabile pentru un vorbitor nativ de limbă română, indiferent cât de bine instruit ar fi acesta.
În afara pleonasmului, probleme mai pun omofonele-cuvinte care se pronunţă la fel, dar se scriu diferit şi au sensuri total diferite. Dacă nu sunt corectaţi la timp, oamenii vor ajunge să scrie Neam dus la cinematofraf sau Afară sa făcut frig.
Diferenţe există şi între cuvintele care se scriu fie împreună, ca adverbe, fie dezlegat, ca îmbinări libere de cuvinte. -altădată, cu sensul de odinioară, demult, şi altă dată, care înseamnă cu altă ocazie. Cine nu cunoaşte aceste diferenţe tinde să scrie lucruri pe care cel ce le citeşte riscă să nu le înţeleagă sau să le înţeleagă greşit.
Toate aceste greşeli şi multe altele pot perturba grav un mesaj pe care vrem să-l trimitem unui semen de-al nostru. De aceea oamenii trebuie să acorde o atenţie deosebită felului în care scriu şi totodată vorbesc. Pentru că…vorba proverbului: Spune-mi cum vorbeşti ca să-ţi spun cine eşti.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.