... până la moarte
Există un complex al soldatului întors de pe câmpul de luptă, consemnează scriitorul Daniel Drăgan în Apel la memorie. Psihologia modernă, în opinia scriitorului, este preocupată de întoarcerea acasă a soldaţilor americani care au luptat în Vietnam, a ruşilor întorşi din Afganistan, a soldaţilor din Bosnia şi Kosovo. Aceştia poartă în memorie zgomotele bătăliilor, scenele de groază pe care le-au văzut sau le-au făptuit. Ei rămân pe câmpul de luptă, precum Ulise din poemul lui Radu Gyr Întoarcerea lui Ulise. Acalamat ca rege, când revine în Itaca, Ulise nu aude uralele mulţimii, nu vede fastul, priveşte în gol, continuând să fie pe câmpul de luptă de la Troia: Eu am rămas sub zidurile Troiei…
Complexul soldatului întors de pe câmpul de luptă şi poemul lui Radu Gyr îi amintesc scriitorului Daniel Drăgan de un prieten plecat din ţară, în 1988, în America, pentru a-şi găsi libertatea şi bucuria de a exista, după ce a cunoscut tortura psihică şi fizică în închisorile comuniste, acolo unde i s-au zdrobit nu doar degetele de la mâini şi de la picioare, ci şi sufletul. După mai mulţi ani, scriitorul Daniel Drăgan îşi reîntâlneşte prietenul, în America, cu chipul îmbătrânit şi privirea tristă, spunându-i: „ Habar n-ai cât rahat este aici!” „ – În America?” „- În diaspora. Între români. Umblă lefegiii securităţii printre noi ca păduchii…”
Era în anul 2002, precizează scriitorul Daniel Drăgan, repetând versul lui Radu Gyr: Eu am rămas sub zidurile Troiei…;Autorul Apelului la memorie nu poate evita întrebările legate de ce ar putea să facă pentru aceşti soldaţi ai eliberării care nu mai izbutesc să se întoarcă de la Troia, care, în Ţara Libertăţii nu sunt liberi şi pe Pământul Fericirii nu sunt fericiţi. Fiinţa rămâne zguduită în piatra zidului… căci mulţi „au luat zidurile cu ei în spinare şi le poartă prin lume ca pe o închisoare din care nu mai pot ieşi.”
Thomas Schneider, personajul din romanul Părintele Thom de Daniel Drăgan caută înălţarea într-o lume a căderilor, a abnormităţii, cu chipul viţelul cu trei picioare fătat de bivoliţa unui ţăran din Transilvania. Golul spiritual se amplifică, la fel brutalitatea materiei, pe străzi, în curţi, pe câmp crescând maldărele de limuzine în lefăiala ruginii.
Alături, soldaţii întorşi de pe câmpul de luptă asurzesc, în continuare, în vuietul sinistru al absurdului lumii.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.