Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Iritaţie mare, persuasiuni şi terorisări, ciomăgari, beţie formidabilă şi păruială aprigă…

Când în Principatele Române (Moldova şi Ţara Românească), prin Regulamentele Organice (RO – adoptate în anul 1831), se introducea sistemul de organizare bazat pe principiul separării puterilor în stat, sistem care deschidea calea vieţii politice constituţionale (viaţă politică întemeiată pe confruntarea unor grupări/formaţiuni reprezentative pentru diverse forţe social-politice), Bucovina, circumscrisă Imperiului Habsburgic şi aflată atunci sub administraţie galiţiană, înghiţea încă valuri după valuri de colonişti.

 

„Primăvara popoarelor”, revoluţia din anul 1848, a creat însă premisele dezvoltării de sine stătătoare a Bucovinei în cadrul monarhiei austriece şi dacă cetăţenii din Principate (unde revoluţionarii au ars, ca gest simbolic al privilegilor abolite, textul RO împreună cu arhondologia – cartea rangurilor boiereşti) au beneficiat abia după şapte ani de la Unirea din 1859 de o Constituţie (1866), bucovinenii au avut (chiar dacă nu a fost şi aplicată) o constituţie proprie încă din anul 1850.

 

Ducatul Bucovinei şi exerciţiul electoral

 

Proiectul de Constituţie provincială pentru Ducatul Bucovinei (care conţinea 57 de articole) a fost publicat în septembrie 1849 în ziarul „Bucovina”. La data de 28 septembrie 1850 a fost emisă patenta imperială care confirma statutul de autonomie provincială şi cuprindea Constituţia provinciei şi Regulamentul alegerii Dietei pentru Ducatul Bucovinei (regulament care, cu unele modificări, a rămas valabil până la 1900).

Cu toate că procesul de autonomie a fost încetinit odată cu instaurarea la Viena a unui regim neoabsolutist, la 29 mai 1854 a avut loc separarea administrativă a Bucovinei de Galiţia şi, prin adoptarea la 26 februarie 1861 a unei noi Constituţii, s-a recunoscut definitiv autonomia provinciei.

 

Reorganizarea societăţii bucovinene pe baza unor structuri politice şi administrative autonome şi liberalizarea regimului politic în Imperiul Habsburgic au creat premise favorabile pentru constituirea şi afirmarea clasei politice locale.

 

Exerciţiul electoral în Bucovina, indiferent de nivelul său, fie că vorbim despre alegerea primarilor şi a consiliilor locale (ocupaţia habsburgică a reorganizat administraţia oraşelor bucovinene introducând noua instituţie a magistratului), fie că ne referim la alegerile în forul legislativ, a animat viaţa politică şi socială.

 

„Oare aşa se fac alegerile libere în toată Austria?”

 

Dar dacă în Regatul României activitatea politică a putut genera surprize de genul Republicii de la Ploieşti (republică instaurată pentru…o zi, la 8/20 august 1870), în Ducatul Bucovinei, unde abia se conturau partidele politice proprii, totul se desfăşura sub atenta supraveghere şi sub influenţa imperială.

 

Iată cum este consemnată, în gazeta „Patria” de la Cernăuţi, desfăşurarea alegerilor într-o comună bucovineană (Fundu Moldovei), în anul 1897 (potrivit unei modificări din 2 aprilie 1873 a legii electorale, alegerile parlamentare trebuiau să se desfăşoare concomitent cu alegerile locale):

 

„Oare noi putem să dicem că suntem cetăţeni liberi când poliţiştii, cu jandarmul în frunte, ne opresc petrecerile, când la alegerile comunale făceau poliţiştii cea mai mare batjocură de oameni, mustrând pe unii, ocărând pe alţii, ear pe alţii aruncându-i afară din cancelaria comunală, unde decurgea alegerea; oare aşa se fac alegerile libere în toată Austria? (…) Ca mâine au să vină alegerile de antiste comunal, poate că se vor răsturna alegerile (…) e posibil că vor dura şi aceste alegeri alţi 5 ani (…) şi oare tot aşa de liberi vom fi şi acuma, ca în rândul trecut, când ne duceau jandarmii în noaptea spre alegere în cârşmă şi ne dădeau de beut, numai ca să alegem pe Kochanowski…” (Patria, Anul II, nr. 85, Cernăuţi, 23 Ianuarie 1898).

 

Iritaţie mare, persuasiuni şi terorisări, ciomăgari, beţie formidabilă şi păruială aprigă

 

Noi, bucovinenii, privim adeseori dezaprobator către „Miticii” din regat, (care, după unirea Bucovinei cu Ţara, ne-au contaminat cu toate tarele lor), dar se pare că, cel puţin în registrul politic, nu ne prea deosebim de ei.

 

Caragiale, cu ochiul său de atent observator al vieţii politice, ar fi surprins scene identice cu cele prezentate în satirele sale şi-n Bucovina habsburgică. Spre exemplificare, să citim în presa vremii ce se întâmpla la Suceava în perioada alegerilor:

 

„În demineaţa alegerii a domnit iritaţie mare în oraş. Otelul Langer, locul de întrunire al partidului nostru, era asediat de birjari, Evrei, învăţători, un grup de agenţi ţărani tocmiţi în mijlocul cărora se aflau şi fraţii Dr. Lupu, cari atacau pe partisanii noştri şi vociferau asupra preoţilor şi boierilor. Pe electorii partidului nostru, cari sosiau, căutau să-i înduplece prin persuasiuni şi terorisări de a trece la partidul contrar”.

 

“Ciomăgarii adunaţi înaintea otelului steteau, pare-ni-se, sub protecţia poliţiei din Suceava. Poliţistul nr. 2 stetea privind cu zâmbete liniştite la grupul vociferant al lor, urmărind silinţele lor de a răpi electorii d-lui Blându. Ba chiar şi poliţistul s’a aninat de un elector, ce’l vedea întrând în poarta otelului Langer”.

 

“La otelul Central s-au adunat electorii onciulişti cu tot ştabul agitatorilor, birjarii, Evreii şi strânsură de pe stradă. A urmat o beţie formidabilă. La sfârşit s’a încăerat o păruială aprigă, în urma cărei trei <aderenţi democratici> au fost duşi la spital cu capetele sparte”.

(„Deşteptarea”, Anul XI, nr. 65, Cernăuţi, 17/30 August 1903).

 

„Fraţilor compatrioţi!”

 

Pentru că l-am pomenit pe Caragiale, dar şi pentru a semnala faptul că şi bucovinenii au avut atunci un observator zeflemitor, reproduc câteva rânduri dintr-una din satirele politice ale sireteanului Mihai Teliman, intitulată „Candidaţi în tot ungherul”:

 

“De la dizolvarea parlamentului încoace, foieşte Bucovina de candidaţi şi, peste scurt timp, vor fi zidurile stradelor pline de manifeste. Pentru cetăţeanul iubitor de pace nu există teroare mai grozavă decât un manifest lipit de muri şi înzestrat cu secularul titlu: <Fraţilor compatrioţi!>. Observatori încărunţiţi în arta de a studia acest soiu de placate ştiu foarte bine că anunţă totdeauna o nenorocire, adecă, sau un jubileu al unei somităţi gârbovite sub povara patimilor şi a slugărniciei, pentru care o altă somitate bizantină prepară un conduct de torţe, sau că sărmana patrie sângerează la frontiere, sau urcarea birului, sau candidatura vreunui mare politician salvator de neam şi lege. Cetăţeanul precaut, dacă vede de departe înscripţia, o tuleşte iute…”.

 

În „România dodoloaţă”

 

Revenind la trupul Ţării prin Marea Unire din 1918, Bucovina, care a întregit astfel cu teritoriul său “România dodoloaţă”, a intrat alături de celelalte provincii româneşti în caruselul unui amplu proces de unitate legislativă circumscris noii Constituţii din 1923, constituţie care, teoretic, introducea votul universal egal, direct şi secret, aşeza interesul public înaintea celui individual, sporea puterea legislativului în raport cu cea a regelui şi proclama libertăţile cetăţeneşti în spirit democratic.

 

Adevărata faţă a acestei “democraţii” reiese dintr-o excelentă descriere a alegerilor din perioada interbelică, pe care o găsim în însemnările personale ale lui Grigore Gafencu:

„A venit ziua de alegeri; de alegeri aşa cum sunt înţelese şi practicate de români, de administraţia română, de armata română, de magistraţii români. A fost o urgie absurdă şi barbară, dezlănţuită de sus în jos peste o populaţie paşnică şi liniştită…S-au arestat delegaţii şi candidaţii, s-au furat urnele şi cărţile de alegători, s-au bătut, s-au schingiuit şi snopit sub lovituri de ciomege sute şi mii de alegători”.

 

Jandarmi, trupă combatantă, bariere şi „exerciţii de tragere pentru a asigura libertatea alegerilor”

 

Iată cum se desfăşurau pe atunci alegerile în perimetrul bucovinean:

 

„Era în toiul alegerilor pentru Camera Deputaţilor. Judeţul Câmpulung avea înfăţişarea unui câmp de operaţiuni militare: jandarmi, trupă combatantă, agenţi de poliţie. Liberalii alergau după <cinstiţii> alegători, mai mult cinstiţi decât alegători, cu tot felul de mâncăruri şi băuturi, ca să le tulbure mintea”. (“Cuvântul Ţărănimii”, Anul VIII, nr. 57, 10 Iulie 1929).

 

„La alegerea pentru senat, oraşul Siret, sediu de votare, a avut o surpriză: bariere la toate drumurile cari duceau la secţia de votare şi jandarmi care făceau prima alegere între alegători. Cei bănuiţi că nu vor vota cu guvernul erau trimişi la urna lor – nu treceau de bariere. Astfel au fost alungaţi de jandarmi alegătorii din comunele Climăuţi, Fântâna Albă, Muşeniţa şi Calafindeşti”.

(„Cuvântul Ţărănimii”, Anul X, nr. 278, 14 Iunie 1931).

 

„Domnul judecător Victor Benedeschi, preşedintele secţiei de votare la Vicovul de Jos şi apoi la Vicovul de Sus, a găsit de bine să înlăture de la scrutin pe delegaţii şi asistenţii noştri şi să-i cheme în sala de votare abia când totul era…aranjat pentru a le comunica rezultatul. Candidatul cuzist Coroamă a fost scos cu forţa din sala de votare în ziua de 1 iunie şi asta după ce garda militară făcuse exerciţii de tragere pentru a asigura libertatea alegerilor”.

(„Cuvântul Ţărănimii”, Anul X, nr. 278, 14 Iunie 1931).

 

„Învârte politica, cum învârte porcul bostanul”

 

Au existat şi intenţii pentru instaurarea unui climat paşnic şi civilizat. Aflăm dintr-o gazetă (Suceava, Anul I, nr. 7-8, 7 Februarie 1935) „că toţi şefii organizaţiilor politice din Suceava au decis să facă o Uniune a tuturor partidelor politice din judeţ cu scopul înlăturării definitive a oricăror preocupări personale în propaganda electorală”.

 

„De aici încolo – scrie în continuare – cu prilejul oricărui fel de alegeri, candidaţii vor căuta să convingă poporul, nu prin rânduieli, ruperea afişelor de propagandă, arestarea candidaţilor şi adversarilor, denigrarea contrarilor cu termeni triviali şi neacademici, ci prin critica obiectivă de principii. Şi e îmbucurător faptul că frumoasa iniţiativă porneşte tocmai din Suceava”.

                                                              *

Lucrurile însă nu s-au schimbat şi, aşa cum citim după câţiva ani în aceeaşi publicaţie („Suceava”, Anul II, nr. 43, 20 Noembrie 1937), „noţiunea de politică a ajuns să aibă un sens peiorativ. Învârte politica, cum învârte porcul bostanul, spune ţăranul, rezumând atât de plastic această îndeletnicire de pronunţată parvenire a celor mai mulţi care au intrat în politică”.