Colindul Nasterii Celui Prea Sfant

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

 Noi, Daco-românii aşa ne-am ştiut aproape dintotdeauna: un Colind neîntrerupt şi o Sărbătoare continuă…

 

         Stăpână Prea Curată,

 ne-ai răsplătit pe noi fără vreo faptă,

 cu dreptul nostru sfânt la Înviere  şi veacurile

 toate au cumpănit colindul zămislirii noastre.

               (Psalm de Laudă Fecioarei MARIA)

 

          

 

 Noi, Daco-românii aşa ne-am ştiut aproape dintotdeauna: un Colind neîntrerupt şi o Sărbătoare continuă.

 

Colindul Naşterii Domnului e dăruit de bucuria sufletului, din lacrima inimii şi e o Sărbătoare, care vine din adâncimi de izvoare de Dor, coboară din Har şi cerne surâsul Cerului în Tricolorul nostru cel sfânt.

 

Colindul, împletit din creaţie şi frumos, din renaşterea daco-română, e Sărbătoarea Naşterii Celui Prea Sfânt, Care ne-a rostit în lume, născându-ne mereu în nume şi renume, e NUMELE la care toată lumea să se închine.

 

Colindul Naşterii Pruncului e Lumina ce pluteşte ca un vis neîntrerupt de la începutul nostru, cu Moşii şi Strămoşii noştrii, cu munţii, cu fraţii, cu tulnicele, cu mioarele, cu brazi şi apele ce duc pretutindeni în lume amiezi de Sărbătoare.

 

Colindul Atotfrumoasei Fecioare Maria, cernut din Caierul frumosului Decembrie, a pornit gătit şi blând pe coama carpatină pătrunzând adânc mai sus de fagi şi stejari, printre brazii temerari ce-şi flutură frunţile-n slavă, uimiţi de focul umbrei albastre de cer, care-mbrăcase-n mătăsuri şi aur Cuvântul, într-o Sărbătoare rotundă şi azurie cât zarea.

 

Colindul  Maicii Domnului înşirat şăgalnic, neslobod de dor e aşteptat cu sufletul la gură de ţâncii egali cu căciulile lor, cu straiţele pline la şold, acoperiţi cu ghergheful de promoroacă.

           

Colindul nostru daco-român, a cărui Iie a fost ţesută la noi petală cu petală din mireasma Luminii în Floarea Dalbă a Naşterii Sfinte, de farmecul biruitor al Celui dintâi chemat Andrei, care s-a aşezat peste ale noastre începuturi, unde pluteşte sublim Sărbătoarea.

           

Colindul Preadulcelui Prunc cu veşnicia pe umeri ne flutură îndumnezeita armonie în clinchet de zurgălăi, ca inima noastră săltând în prag de nerăbdare să-L îmbrăţişeze într-o repetată bucurie şi să-L legene cu despletiri ei de har.

           

Colindul Măicuţei Crăiese respiră în aerul de porfiră tresărind, când paşii colindătorilor înfloresc pe uliţele învelite în hlamida moale, din care fald cu fald ni se desprinde destinul legat de Vatră şi de Altar.

           

Colindul nostru daco-român, ne-a trezit cu geana zorilor întoarsă spre Strămoşii ce ne-au zidit Biserici scăldate-n borangic şi fântâni în care fulgii norilor cuminţi se văd coborâtori din Îngeri şi din Stele.

           

Colindul nostru daco-român e ţesut din cuvinte ce ard, ca sânul gândului pur, ale cărui rostiri sunt dorinţe de azur ghemuite-n Candela blajină a creştinului care-i Acasă şi-i Român.

           

Colindul Naşterii Domnului nostru ne aprinde-n simţiri, ca-n visul cel sfânt şi sub urături de mângâiere, Îngerii coboară rând pe rând, neputând să mai adaste când Cerul se reavarsă peste noi.

           

Colindul Naşterii Preasfinte, ca o Flacără divină e un Arc polar de flori şi jurăminte ce aduce daruri arzătoare din surâsul Celui mai presus de fire, ce ne-mbracă-n portul alb al sufletului Său veşnic în sărbătoare.

           

Colindul Măicuţei Sfinte ne adună din tot ce e mai bun şi stăruie cu fiecare gest frumos să ne gătim în suflet cu prinos din Vistieria Naşterii, pecetluindu-ne cu Vestea Minunată.

           

Colindul Sfânt din pacea cerească se aşterne cu paşii trandafirii, peste dogoarea obrajilor Atotfrumoasei Marii, catifelaţi ca un surâs de petală dalbă, ce se resfiră peste sufletele noastre cu o bucurie sfântă.