o, betie mizantropă
taci dracu' taci!
de frică să nu mor singură
mi-am lipit amintirile de naşterile mele
apoi le-am zdrobit pînă şi-au ţesut genele
cu nevoia mea de iubire
aşa au aflat că umblam după ele
proasta de tinereţe mă privea tîmp
gata să o ia la sănatoasa cu primul val de riduri
în care totul se agaţă de umbra unui înger debusolat
o, betie mizantropă
taci dracu' taci!
în umbra toamnei
primăvara şi-a făcut bagajele
a sortat culorile şi toate ţoalele pe marimi şi diverse ocazii
apoi a făcut nod marinăresc
tu, betie mizantropă
taci dracu' taci!
poate că o să plîng atunci
cînd ai să pleci
o să iei anii mei la pachet ca pe o marfă de contrabandă
care ar fi trebuit să aibă gînduri mai importante
decît ideea asta jalnică de singurătate
poate ai să crezi că mă lamentez
crezînd că sunt animalul de casă a lui dumnezeu
care a învăţat să meargă în două labe fără lesă la gît
port blazonul îngerilor sub epidermă
o, betie mizantropă
taci dracu' taci!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.