Să fim în lumină şi să contribuim la alungarea tenebrelor, cu credinţă!
După tragedia din India, când întunericul a sângerat New Delhi, am aflat că 1 noiembrie este Ziua/Sărbătoarea luminii la indieni-Diuali(fonetic). Sensul străvechi al unei sărbători celtice din 31 octombrie, „All Hallowes Eve”, este „Ajunul tuturor Sfinţilor”. Termenul sfânt, sanctus, sân(forma populară) are la origine înţelesul de lumină divină, asociată în antichitate soarelui. Svagara se traduce prin „faptul de a merge în lumina soarelui”(în vedică) şi este considerat Paradisul, locul nemuririi şi vechiul nume al lui Devayana (Calea spre Dumnezeu). La slavi, Svarog (cerul diurn) era considerat strămoşul tuturor zeilor şi Svasti era Zeul focului; în bulgară svet (sfânt) şi svetlina (lumină), Svastika, în vedică, este simbolul soarelui. Svidhrir este Zeul cu lancea, supranumele lui Odhinn (Zeul suprem al popoarelor germanice), iar sun este soare (în engleză). În sanscrită, Dyau înseamnă a străluci. Din această rădăcină s-au format cuvintele deva, deus, Zeus şi zeu (după Jean Vermont); noi avem zi şi ziua, iar englezii au day. Putem observa cum se pronunţă U ca V şi, invers, V ca U. SVAGARA se transformă în SUA-GA-RA. GA este rădăcina verbului arhaic geto-dac a merge, GAN.
Dacă SVAGARA înseamnă „a merge în lumină soarelui”, atunci, extrăgând rădăcina GA, rămâne SVARA-SUARA. În vedică i s-a spus SURYA Zeului soare (fiul lui SAVITAR), în hitită SURIAS, iar noi avem SOARE(mai apropiat fonetic de denumirile din vechile culturi de acum 8.000 sau 5.000 de ani în urmă – ale arienilor din India şi, respectiv, ale hitiţilor, şi mult mai îndepărtat de termenul SOL din latină apărută mai târziu, din care consideră autorii DEX – ului că provine). Paradoxal, francezii, urmaşii celţilor, îi spun soarelui solei şi pământului sol. Oare nu este posibil ca urmaşii marii Civilizaţii Megalitice închinate soarelui, care au cucerit întreaga Peninsulă italică, să fi influenţat şi introducerea termenului sub forma de SOL în limba latină? SOL este şi numele unei vechi divinităţi romane de origine sabină, identificată cu Helios de la greci. Întâmplător sau nu, legăturile cu triburile celtice ale geto-dacilor nu au influenţat pronunţia termenului soare. Oare nu cumva Soare s-a transformat în Solei şi apoi în Sol?… Oricare ar fi drumul, esenţial este faptul că în decursul istoriei omenirea a preţuit lumina – ca simbol al înţelepciunii, al creaţiei, şi ca sursă inepuizabilă de energie.
Anul acesta, Sărbătoarea Luminii din lumea indiană şi din vechea cultură celtică se întâlneşte cu Aid al-Sagir(care încheie postul Ramadanului), considerat unul dintre cei „Cinci stâlpi” ai Islamului – moment repetabil o dată la 36 de ani. Cei care au însângerat India nu fac parte dintre oamenii cu credinţă. Sunt mai degrabă cei fără Dumnezeu, care azi cultivă distracţiile sataniste cu măşti şi imagini negative – care altădată erau surse de meditaţie despre bine şi rău pentru modul de viaţă al credincioşilor. Vrem o lume mai bună, iar unii aduc mereu „ofrande” Întunericului.
În prima sâmbătă din luna noiembrie sunt pomeniţi morţii, la ortodocşi, la o săptămână după Ziua Recoltei (sâmbăta este patronată de Saturn – considerat patronul muncilor agricole şi al roadelor, iar în astrologie are şi caracteristici malefice, patronând Casa morţii). Unii pomenesc morţii pe 8 noiembrie, zi dedicată îngerilor lui Dumnezeu, Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavril şi Rafael. Pentru unii, în maratonul economiei de piaţă, este mai importantă distracţia de sărbătorire a întunericului, Halloween, din 31 octombrie. Poate nu ştiu că Mihail este Arhanghelul Dreptăţii, Gavriil este solul lui Dumnezeu, iar Rafael Arhanghelul care vindecă bolile şi neputinţele. Dacă vom preţui adevăratele valori ale înţelepciunii, ale luminii, vom trece mai uşor „prin valea umbrei morţii şi nu ne vom teme de nici un rău” (Psalmul 23). Să fim în lumină şi să contribuim la alungarea tenebrelor, cu credinţă!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.