Berea si berarii Sucevei

Berea, multimilenara băutură pe care babilonienii o produceau cu 6-8000 de ani în urmă, este semnalată documentar în Suceava medievală la începutul sec. al XV-lea. În tratatul comercial prin care Alexandru cel Bun acorda o serie de privilegii neguţătorilor lioveni (1408) se consemnează faptul că polonii dispuneau la Suceava de un imobil în care puteau să ţină „cârciumă, măcelărie, să facă bere, mied şi pâine”, pe care aveau dreptul să le comercializeze dacă „sufereau cu târgul” (dacă plăteau taxă). La vremea la care izvoarele documentare pomenesc practicarea la Suceava a unui număr de cca. 14 meşteşuguri, se aminteşte şi de cel de „brazeator”, adică de berar.

În 1786, şeful administraţiei militare a Bucovinei consemna existenţa unui număr de 10 fabrici de bere productive

Meşteşugurile legate de nevoile alimentaţiei populaţiei se dezvoltă în sec. XV-XVI şi, alături de morărit, măcelărit, pitărit, se înscrie şi producerea berii, care se făcea în instalaţii numite „sladniţe”, amplasate, de regulă, în preajma unor surse de apă (1460). Producerea berii este însă stimulată abia în perioada de ocupaţie habsburgică a zonei. Pentru a încuraja consumul, administraţia austriacă a acordat o serie de scutiri temporare de taxe pentru producerea şi comercializarea berii în Bucovina, creând astfel condiţii propice pentru construirea primelor fabrici. Meşterii berari germani, precum Josef Weineck, Johann Beil sau Georg Meixner, au ridicat încă din primul deceniu de stăpânire habsburgică fabrici de bere la Cernăuţi, Siret şi Suceava. Dacă prima fabrică de bere din Banat a intrat în exploatare în anul 1718 la Timişoara, în 1786 şeful administraţiei militare a Bucovinei, generalul Enzenberg, consemna existenţa în Bucovina a unui număr de 10 fabrici productive, altele câteva aflându-se în construcţie. Fabrica de bere din Areni (zonă marginală a Sucevei) a lui Georg Meixner, construită pe la 1772 în apropierea unor surse de apă (sunt menţionate „cele două izvoare ale berarului”), a fost distrusă în anul 1778 de un incendiu, dar proprietarul a luat în arendă de la magistratul urbei un teren din mahalaua Iţcanii Vechi, unde a ridicat o fabrică nouă. Sunt menţionate apoi berăriile lui Ioniţă Archip (1793), a lui Berl Moldauer (fabrică de bere „cu cinci cazane de fierbere”, evaluată, în 1802, la 6263 de florini) sau cea a lui Sara Nagl (cumpărată de acesta de la Meixner, după ce berăria din Iţcani a fost moştenită de firma „Leibl und Kraft” – 1860).

Dreptul de a fabrica şi distribui bere

O serie de documente fac referiri la câţiva dintre berarii vremii. Astfel, Georg Meixner prezintă în anul 1790 Judecătoriei Suceava o cambie pentru suma de 1457 de florini renani, acordaţi cu împrumut maistrului berar Johann Rottenbacher din Iacobeni, prin care cerea transcrierea ca ipotecă a fabricii de bere recent construită de datornic. În acelaşi an, Casieria orăşenească acorda maistrului berar Andreas Frank un împrumut de 700 de florini renani. Începând cu anul 1800, Primăria Sucevei încheie un contract cu maiştrii berari Johan Leibel şi Andreas Kraft din Iţcani, pentru a furniza în urbe bere „contra plăţii unei taxe de 15 creiţari pentru fiecare butoi”. Documentele cu privire la veniturile orăşeneşti consemnează faptul că erau arendate prin licitaţie taxele publice pentru dreptul de producere şi desfacere a băuturilor alcoolice pe teritoriul oraşului, taxele de desfacere a vinului şi rachiului din import precum şi taxele pentru „mărfurile vândute în târg”. Între data de 1 noiembrie 1811 şi 31 octombrie 1814 Primăria Suceava a realizat, din taxele pentru producerea şi desfacerea băuturilor, 4349 de florini din taxele pentru vin şi rachiu şi 4573 din taxele pentru bere. Pentru perioada 1835-1836 contractul de arendare a dreptului de a fabrica şi distribui bere în Suceava a fost încheiat de Primărie cu 5 berari care „s-au asociat într-o întovărăşire, fiecare contribuind în mod egal la plata arenzii”. Datele referitoare la producţia de bere pe luna decembrie a anului 1834 stipulează că aceasta era de 244 de butoaie, costul unui butoi fiind de 29 ¼ creiţari. Cele prezentate vin în susţinerea ideii că Suceava are un trecut istoric în producerea berii. Actuala fabrică de bere de pe platforma industrială Şcheia, construită în urmă cu trei decenii, are aşadar un fundament de tradiţie.

Tiberiu COSOVAN
Suceava, 1 noiembrie 2007