De prea multã sãlbãticie nu se mai petrece nimic în exilul înnourat al minelor mele, observ şi nimic nu mã urneşte de-aici de prea multã însingurare, printre euri retrograde captiv şi-ntre sineuri proprii, automigrând.
1. Avalanş
De prea multã sãlbãticie nu se mai petrece nimic în exilul înnourat al minelor mele, observ şi nimic nu mã urneşte de-aici de prea multã însingurare, printre euri retrograde captiv şi-ntre sineuri proprii, automigrând.
Zazu pleacã de pe munte.
Uşa peşterii se izbeşte-n sesam şi cutremur.
Avalanş, mã rulez dupã ea.
2. Patrulând
Beţi din cãnuţe aer cu lapte!
Câte cineva o sã mã strige la fiecare a patra paginã, doar cã eu mã voi fi ridicat dintre rânduri sã nu-nlemnesc.
La stânã mieii cresc albi, ca pruncii mei cu slove îmbrãcaţi şi câteodatã uitaţi.
Te caut filosofalo încropind în vãi cardinale prin mine Patrule pe Luna Cuptor.
3. Temere
Linişte pare şi pace în exilul prin însãşi ea, cu cei şapte ani de pustiu trup neatins şi iubiri zãvorâte, poate, nedeşertate în lume.
Nimeni nu ştie aşa sã îndure tristeþi la drum, trasând într-o jumãtate de zi unei jumãtãţi de ţarã, izvor la amonte – aşa minunându-se cãlãtori de pârâta, plângând.
Cu glas de linişte îmblânzind fiare şi-ndrãgind iude, sora mea împlineşte curând o vârstã.
Este vara lui 33 şi nu ştiu de ce, sã mã ierţi Doamne, mã tem!
iulie, 2006
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.