William S. Burroughs si o supradoza de realitate

“Junky” este o carte care a marcat literatura şi care l-a impus pe William Burroughs în galeria marilor prozatori. Scrisă parcă dintr-o singură suflare, cartea este o saga a dependenţei, ilustrând o realitate sumbră, însă din ce în ce mai des întâlnită, realitatea drogatului. El însuşi dependent de droguri în tinereţe, Burroughs descrie cu luciditate aventura prin care a trecut, ilustrând sugestiv fiecare etapă a drumului spre dependenţă: “S-ar putea pune, desigur, întrebarea: De ce ai încercat stupefiante prima oară? De ce ai continuat să le foloseşti suficient de mult cât să devii dependent? Devii dependent de stupefiante pentru că nu ai motivaţii puternice în nicio altă direcţie. Marfa câştigă prin neprezentare. Am încercat-o din curiozitate. M-am lăsat dus de val, luând doze atunci când puteam să fac rost. Am sfârşit căzut în laţ.”     

Stilul romanului este direct, adecvat evenimentelor descrise. Nu sunt folosite metafore inutile, autorul nu se ascunde în spatele cuvintelor, ci încearcă să prezinte cât mai detaşat şi obiectiv senzaţiile provocate de drog. Este o adevărată călătorie iniţiatică într-o altă lume, paralelă, o lume care fiinţează fără ca prea mulţi dintre noi să o observăm. Este o lume dură, o lume plină de personaje ciudate, care gravitează în jurul unui singur principiu, arhetipizat într-o pasiune nestăvilită, devoratoare. Drogul devine substitut universal, scop unic al existenţei, înlocuind toate celelalte elemente naturale. O evadare din cotidian, o adâncire într-o lume a iluziilor, o lume care depinde în mod exclusiv de doză, o lume care se organizează după un program strict, gravitând în jurul momentelor în care este administrat drogul.           

Burroughs nu încearcă să găsească scuze, ci conştientizează puterea pe care drogul o are asupra celui dependent, încearcă să explice originea slăbiciunii, să înţeleagă, acceptând însă starea de fapt. Puterea drogului nu este negată, ci constituită într-un determinant absolut la nivelul macrocosmosului cuprins în carte. Drogul determină, stabileşte limite, marcând în mod decisiv existenţa fiecărui personaj meteoric apărut în viaţa dependentului. Romanul este o destăinuire, un strigăt disperat al individului aflat sub puterea implacabilă a propriei dorinţe autodistrugătoare: “Când se instalează dependenţa, orice alte preocupări îşi pierd importanţa pentru consumator. Viaţa se focalizează pe marfă, o doză şi aşteptarea celei care urmează, “tainiţe”, ”reţete”, ”ace” şi ”pipete”. În ce-l priveşte, dependentului i se pare adesea că duce o viaţă normală şi că marfa e ceva marginal. Nu-şi dă seama că toate activităţile care n-au legătură cu marfa le face maşinal. Numai atunci când rămâne fără provizii înţelege ce înseamnă marfa pentru el. “De ce aveţi nevoie de droguri, domnu’ Lee?” E o întrebare pe care o pun psihiatrii tâmpiţi. Răspunsul este: am nevoie de marfă ca să mă dau jos din pat dimineaţa, să mă rad şi să iau micul dejun. Am nevoie de ea ca să rămân în viaţă.”           

Societatea de cele mai multe ori condamnă fără să înţeleagă cu adevărat. “Junky” încearcă să prezinte realitatea acestei lumi, să scoată în evidenţă drama unor oameni acaparaţi de patima lor, drama unor oameni care nu reuşesc să găsească alte puncte de interes într-o viaţă care le apare searbădă şi lipsită de sens.           

Scris într-un stil fluent, romanul şochează în multe instanţe prin limbajul liber, specific zonelor unde drogurile au un mare impact, acele zone în care oamenii trăiesc sub spectrul numeroaselor ameninţări ontologice. Acţiunea se desfăşoară cu rapiditate, personajele se succed la intervale scurte, de multe ori abia definite în peisajul aproape ireal creionat de Burroughs. Cartea este clară, însă claritatea este una împlinită printr-un absurd apoteotic. Nimic nu urmează regulile fireşti, naturale, însă fiecare act pare să îşi găsească până la urmă un loc în impresionantul mozaic al dependenţei. Plăcerea şi durerea se împletesc, definind fiinţa, oferindu-i o paletă infintă de trăiri, făcându-l pe individ să îşi dorească din ce în ce mai mult, subjugându-l: “Plăcerea, starea de bine legată de drog este că ai nevoie să-l ai. Trăgătorii – junkerii – funcţionează după orarul mărfii şi conform metabolismului mărfii. Sunt încălziţi şi răcoriţi de marfă. Plăcerea mărfii este traiul potrivit condiţiilor mărfii. Nu ai scăpare din starea de rău a sevrajului, la fel cum nu poţi scăpa de plăcerea mărfii după injecţie.”           

Perspectiva narativă subiectivă oferă realism cărţii, transformându-l pe cititor într-un martor al transformărilor suferite de dependent. Te simţi o parte din lumea acestuia, ai puterea de a îl analiza cu luciditate, însă rămâi impresionat de forţa emanată de acesta, de pasiunea pe care o manifestă faţă de drog. Spre acesta îşi canalizează întreaga existenţă, spre acesta converge cu toată forţa fiinţei sale. Construcţia personajului principal este rafinată, o construcţie centrată pe filosofia de viaţă a acestuia şi pe numeroasele manifestări inerente ei… Cartea analizează atent fiecare gest, fiecare trăire, ajungând la concluzii filosofice aplicate perfect situaţiei: “Senzaţia – kick – înseamnă să vezi lucrurile dintr-o perspectivă aparte. Senzaţia e una de libertate de moment faţă de revendicările cărnii precaute, sâcâitoare, înspăimântate, pornită pe îmbătrânire. Poate că voi găsi în yage ceea ce am căutat în marfă şi-n iarbă şi-n coca. Yage ar putea fi rezolvarea ultimă.”           

“Junky” este epopeea dependenţei, o dependenţă de exterior, o dependenţă care se întemeiază pe diferite simboluri, înlocuite periodic în goana după o senzaţie din ce în ce mai puternică. Burroughs realizează o analiză rece, centrată asupra propriei fiinţe şi asupra impactului pe care drogul a avut-o asupra sa. Stilul său direct transmite informaţia şi totodată şi semnele inerente de întrebare. Pentru că dependenţa, punctul central al romanului, există în multe alte ipostaze în jurul nostru. Fondul ideatic al cărţii se regăseşte în fiecare dintre noi. Dorinţa nestăvilită, înţeleasă şi totuşi imposibil de combătut, există, este de multe ori dureros de reală în noi înşine.            

O carte de merită citită cu atenţie, o carte scrisă din durere, ca un avertisment, ca o călătorie într-o lume în care ne putem regăsi la nivel metaforic. Cu toţii suntem, până la urmă, într-un fel sau altul, junky…      

Bibliografie

William S. Burroughs – Junky – Polirom – 2005