Spre Blaj, Casa Memorială a unei întregi culturi…
Un verde ne vede, scria, Grigore Vieru; verdele fiind Eminescu şi ochiul lui Dumnezeu. E iar şi iară iunie şi verdele ne vede…
– Blajul mai are un nume, cel dat de Eminescu…
– Numele eminescian al Blajului este Mica Romă, nume bine ales, Eminescu intuind dimensiunea istorică şi culturală a oraşului Şcolii Ardelene. În salutul lui Eminescu de la începutul lunii iunie 1866, „Te salut, din inima mea , Romă Mică”, este o sinteză a istoriei Blajului.
– Exclamaţia lui Eminescu în faţa Blajului este mai amplă. De obicei, sunt citate doar primele cuvinte.
– După mărturiile celor care l-au însoţit pe poet de
– Spuneaţi că visul tainic al oricărui istoric literar este să scrie o carte despre Eminescu. Aţi scris Eminescu şi Blajul. Continuă să fie prezent, în preocupările exegezei eminesciene, acest subiect?
– Eminescu şi Transilvania este un amplu capitol de cercetare eminesciană. Trebuie să-i amintesc, pentru latura documentară de excepţie a cercetării, pe Dimitrie Vatamaniuc, autorul volumului Eminescu şi Transilvania şi pe bucovineanul Graţian Jucan, care a publicat Eminescu şi Ardealul.
Eu însumi, în afară de cartea pe care aţi pomenit-o, Eminescu şi Blajul, am publicat, în 1997, la Editura Bălgrad din Alba-Iulia, Eminescu şi Transilvania, iar la sfârşitul lui 1999, la Editura Timpul din Reşiţa, am publicat o carte de studii şi articole despre legăturile lui Eminescu cu Transilvania.
– Cine a deschis acest drum de istorie literară – Eminescu şi Transilvania?
– Eu cred că primul care a vorbit la modul serios despre importanţa Transilvaniei în viaţa şi opera lui Eminescu a fost Nicolae Iorga, în Istoria literaturii româneşti din 1929, capitolul „Eminescu, expresie integrală a sufletului românesc”. Consider că acest text este punctul de plecare al cercetărilor legate de Eminescu şi Transilvania.
Ce spunea Iorga? Poetul a fost mai mult în treacăt la Blaj şi trecerea aceasta prin Blaj, legăturile sale cu ardelenii au avut o foarte mare influenţă asupra lui, influenţă care se datoreşte înainte de toate cunoaşterii maselor ţărăneşti, neprefăcute de cultura superficială străină.
Trebuie să fii trăit cineva
Iorga spune un lucru fundamental. Dacă Bucovina a însemnat pentru Eminescu cultul pentru trecutul istoric, pentru Ştefan şi Putna, cunoaşterea favorizată de Blaj a maselor ţărăneşti tradiţional-virtuoase i-a direcţionat o altă coordonată a gândirii, mai ales în publicistică, respectul pentru clasa ţărănească; idee pe care o va prelua din publicistica lui Eminescu, O. Goga. Iorga deschide un drum spre adâncirea cercetării. Nu se poate explica Eminescu gazetarul fără acest contact cu Blajul, luând apărarea poporului român din Transilvania, cu argumente ce ne amintesc paginile lui Petru Maior sau discursul lui Bărnuţiu, pagini polemice care îi atrag şi primul proces de presă. Eminescu a cunoscut folclorul românesc din Transilvania. Ediţia lui Dimitrie Murăraşu dovedeşte că Eminescu cunoaşte folclorul transilvan, de asemenea îi cunoştea pe cărturarii ardeleni ai timpului, despre care a scris în publicistica de la „Timpul”.
– Mircea Eliade vorbea de o pecete a Blajului în cultura română. Cum trebuie să vorbim astăzi despre spiritul blăjean în cultura română?
– În articolul Pecetea Blajului vorbeşte de imaginea Blajului în cultura română modernă. La Blaj, spune Mircea Eliade, s-a trezit conştiinţa latinităţii noastre şi odată trezită, această conştiinţă n-a mai putut fi nimicită de nimeni şi de nimic. Limba şi literatura poartă pecetea făurită de Blaj, cu lacrimi, sânge şi geniu, pe care numai istoricul care şi-a închinat viaţa, cercetând această „epocă eroică”, le ştie. Acest spirit blăjean, sesizat înainte de Mircea Eliade de către Eminescu, se poate vedea prin deschiderea aceasta largă a Şcolii Ardelene spre Europa şi apoi într-un sentiment naţional curat, fără urme de şovinism, dar cu o respectabilă mândrie naţională.
– Blajul i-a făcut reverenţă lui Eminescu, însă tot aici s-a născut şi cel mai virulent atac, pamfletul antieminescian al lui Al. Grama.
– Am scris şi am revenit la acest subiect într-o convorbire cu acad. Mihai Cimpoi, încercând să arăt, fără să scuzăm ieşirile pamfletare ale canonicului blăjean, altfel un om de cultură, că ele au în contextul epocii o explicaţie – nicidecum o justificare. Blajul nu era pregătit pentru receptarea poeziei eminesciene, aici fiind mai mult o tradiţie istorică şi filologică. Poezia lui Eminescu, prin noutatea ei, a fost receptată puţin. Cartea lui Al. Grama era scrisă ca o îngrijorare pentru poezia lui Eminescu, pe care o recepta în latura ei superficială. Vorbind despre genii adevărate şi genii false, Grama subliniază, tranşant: „adevărul e că Eminescu n-a fost nice geniu şi nice barem poet”.
– Ce vis „nerod”, spunea Lucian Blaga, al omului care era incapabil să prindă în justeţe vreo idee, dar care se aventura în dispute grosolane. Nu acelaşi tratament i-l aplică Alexandru Macedonski, entuziasmat că blăjeanul canonic a scos adevărul la lumină, drept pentru care îi întinde „mâna cordială” şi-l felicită. Macedonski, într-o scrisoare, se angajează să-i răspândească lui Al. Grama „cărticica completă şi nepasionată”. Aceste date sunt cuprinse de dumneavoastră în acel „camilpetrescian dosar de istorie literară”, cum numiţi Eminescu şi Blajul.
– Din fericire. cartea lui Grama nu a avut efectul scontat. Profesorii şi elevii Blajului au fost în continuare atraşi de Eminescu, încât nu se poate vorbi de o interzicere a lui Eminescu la Blaj. Elevii îl citeau cu voluptatea fructului oprit. Există un adevărat curent eminescian la Blaj care s-a remarcat apoi în scrierile profesorilor de la începutul secolului nostru.
– „Îngerul vagabond” dorea să străbată spaţiul românesc, după propria-i mărturisire, „în cruciş şi curmeziş”. Ce a însemnat Blajul pentru biografia poetului?
– În primul rând cunoaşterea cărturarilor Şcolii Ardelene, cunoaşterea momentului 1848, despre care va vorbi în Geniu pustiu şi nu în ultimul rând o prietenie cu ardelenii, care va continua după Blaj la Viena şi apoi la Bucureşti.
Editorii eminescieni consideră că sunt scrise la Blaj poeziile publicate în „Familia”, elegii de tinereţe – Speranţa, De-aş avea, Din străinătate, Amicului F.I., dar mai important este ce a rodit în scrisul eminescian după această perioadă. Vă reamintesc că romanul Geniu pustiu nu se poate explica fără contactul lui Eminescu cu Blajul, cu Câmpia Libertăţii, cu amintirea lui Avram Iancu, că poemul Horea este unul din primele mari poeme închinate conducătorului răscoalei din 1784, înaintea poemelor lui Aron Cotruş şi Nichita Stănescu.
În călătoria lui Eminescu spre Blaj, un rol important îl joacă Aron Pumnul, care se bucura în Bucovina de o mare autoritate, deşi nu i-a fost profesor la clasă, cum se spune. Alte ipoteze ar fi: dorinţa de a-şi trece aici unele examene în particular sau intenţia de a ajunge la Sibiu unde fraţii mai mari urmau şcoala. Pot fi adăugate şi cauze subiective, cum ar fi legăturile lui Eminescu la Cernăuţi cu tineri din Transilvania. Cercetări recente ale lui Dimitrie Vatamaniuc au stabilit că „vatra străbunilor lui Eminescu” este Blajul. Din unele documente reiese că Cernăuţiul este bântuit în 1866 de holeră, prilej pentru Eminescu de a părăsi oraşul.
– „Într-o zi frumoasă de vară, îmi făcui legăturica, o pusei în vârful băţului şi-o luai la picior pe drumul cel mare împărătesc…” Mai sunt nelămuriri în acest capitol de istorie literară?
– Mai sunt chestiuni nelămurite. Este controversat itinerarul acestei călătorii. Sunt cercetători care susţin că Eminescu ar fi fost la Blaj în 1863. După cercetările lui Dimitrie Vatamaniuc, Eminescu se afla la Târgu-Mureş la sfârşitul lui mai 1866, iar la începutul lunii iunie 1866 era la Blaj, unde a stat până la sfârşitul lui septembrie 1866.
– Nu există un Muzeu Eminescu la Blaj. În cercetările dumneavoastră, ce v-a ajutat mai mult, ce documente? Ce-i spun istoricului literar mărturisirile seminariştilor blăjeni?
– Aveţi dreptate, nu există un Muzeu Eminescu
– I-a ascultat Eminescu, la Blaj, discursurile lui Timotei Cipariu?
– La Blaj l-a văzut pe Timotei Cipariu, dar l-a auzit vorbind la Alba-Iulia, la sfârşitul lunii august 1866, când a avut loc Adunarea Astrei. Eminescu a făcut drumul de la Blaj la Alba-Iulia, pentru a participa la Adunarea Astrei.
– Şi-a dus Eminescu în popasul blăjean gândul până la capăt, ca să parafrazez un dicton al lui Lucian Blaga?
– Eminescu la Blaj şi-a dus până la capăt gândul, scriind cele mai importante pagini despre importanţa acestui oraş în istoria naţională.
În imagine (de la stânga la dreapta):
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.