"Muzica românească din Basarabia a fost reînviată "din morti", începând cu miscarea natională din 1989; vă spun asta ca artist format deja pe atunci." – Anatol Roscovan
Gabriel Gherasim: Maestre Roscovan, dati-ne vă rog, câteva date biografice si profesionale!
Anatol Roscovan: Sunt născut la 21 ianuarie 1960 în orăselul Telenesti din centrul Moldovei, fost judet Orhei. Am absolvit scoala muzicală din Telenesti. Apoi (1975-1979) am făcut studii la Colegiul de Muzică "Stefan Neaga" din Chisinău, unde mi-a si venit pasiunea pentru muzica usoară, eu specializându-mă atunci ca instrumentist (acordeon). Îmi plăceau foarte mult instrumentele cu clape în general, de aceea am avut tendinta de a avea si cele mai bune dintre ele, cum ar fi Yamaha, Corg si altele. Asa am început activitatea artistică, ca instrumentist.
După absolvirea Colegiului (1979-1983), am făcut studii la Academia de Muzică "G. Muzicescu" din Chisinău, la catedra de muzică populară, specialitatea accordeon, si în paralel am cântat în formatiile "Mărtisor" si "Miorita" – formatii de muzică populară românească din Republica Moldova, foarte renumite -, după care am sustinut examenul de stat cu formatia "Mărtisor" (conducător Segiu Ciuhrii, Artist al Poporului).
Imediat după absolvirea Academiei de Muzică, am primit invitatia de la un alt artist emerit, Iurie Sadovnic, din formatia "Legenda", afiliată la Filarmonica Natională, ca să lucrez cu ei. Cu această orchestră am dat spectacole în multe tări străine, cum ar fi Mongolia, Rusia, Germania, Belorusia, Estonia, Letonia, inclusiv în pozitia de conducător muzical al formatiei. Am pregătit grupul pentru concursul Unional (URSS) al grupurilor muzicii de estradă, unde la Kiev am obtinut locul I, iar la Moscova, în finală, ceva mai secundar, dar oricum foarte prestigios. Asta deoarece în juriu intrau stele ale muzicii usoare de atunci, precum Alla Pugaciova.
În 1987 am primit invitatia maestrului Mihai Dolgan din formatia "Noroc" ca să activez timp de un an alături de maestrii Gheorghe Topa, Anatol Bivol, Larisa Ghelaga s.a. Cu ei am întreprins un turneu în Germania. Ulterior am format grupul “Colinda”, unde eram eu conducătorul artistic. De această formatie mă leagă multe realizări frumoase, inclusiv înregistrarea a două compact discuri la renumita firmă de specialitate "Melodia" din Kiev, Ucraina. Asta până în 1989.
După 1992 am primit invitatia de la maestrul, dirijorul si compozitorul, premiat cu distinctia de Artist al Poporului, Gheorghe Mustea, ca să fiu angajat în Orchestra Radio-Televiziunii Nationale Moldova, unde activez până în prezent, în calitate de instrumentist. De asemenea am si rolurile de aranjator si solist-vocalist.
În afara ocupatiei de la Radio-Televiziune, am un studiou – "Rav-Studio", pe lângă Palatul de Cultură al Feroviarilor, unde compun muzică si mă ocup cu predarea muzicii la tineri interpreti, inclusiv la copii. În grupul "Rav-Studio" activează si solistii Angela Cabari si Ady – tânăr interpret si textier. Multi copii care au studiat cu mine, mai târziu au devenit interpreti profesionisti: Ady, Lina, Alexa, Cătălina Rusu, Cornelia Chise (grupul Milenium) s.a..
G.G.: Ce înseamnă muzica pentru dvs?
A.R.: Muzica este tot ce îmi ghidează viata, o fac cu drag, deci întru totul, o iubesc de mic copil si activez învăluit de ea.
G.G.: În ce măsură muzica românească din Basarabia a constituit o fortă de rezistentă contra rusificării si de redesteptare a identitătii românesti de la 1989 si în general, ca parte din coloana vertebrală a civilizatiei românesti dintre Nistru si Prut?
A.R.: Muzica românească din Basarabia a fost reînviată "din morti", începând cu miscarea natională din 1989; vă spun asta ca artist format deja pe atunci. În acea perioadă, grupul nostru "Colinda", de exemplu, avea în repertoriu piese politice (Ridică-te frate, Dumitru, Balada ciobanului, Drag mi-a fost s. a.). Participam activ în toate manifestările nationale cu zeci de mii de oameni, cenaclurile de atunci, însă cel mai mare imbold l-au adus regretatii Ion si Doina Aldea Teodorovici. De la ei am preluat multe piese si pe care le cântam atât noi adultii, cât si copiii, de la mic la mare (N. Red.: În acea perioadă, administratia lui Mircea Druc de la Chisinău a trimis o comisie la Bucuresti si a propus unirea Basarabiei cu Patria-Mamă. Ion Iliescu, KGB-ist si presedinte al României, ales neconstitutional de trei ori de către electoratul tării, a respins dorinta românilor-basarabeni, ceea ce a dus eventual la metamorfoza Chisinăului până la administratia rusofilă comunistă de azi).
G.G.: În 2002, în regiunea Călărasi (orasul Ungheni), ati fost pedepsit de către autoritătile locale, pentru că ati cântat la o procesiune religioasă "Tatăl Nostru" în româneste. Cum si-au explicat autoritătile comuniste această cenzură, ce repercursiuni ati avut si ce a însemnat pentru dvs. ca să aveti această experientă în secolul XXI, pe pământ românesc?
A.R.: Este adevărat… În plus, am fost pedepsit pentru interpretarea pieselor "Numai Poetul", text Mihai Eminescu, si pentru piesa "Eminescu", text Grigore Vieru, pe care le-am cântat în Chisinău. Le-am cântat în fata clădirilor Guvernului si a Parlamentului, am fost judecat în Judecătoria Buiucani, Chisinău, am fost dat "publicitătii" la televizor, ca un rebel care încalcă "ordinea publică", de fapt am cântat mult în mitingurile de protest. Dosarul meu a ajuns la Strasbourg, dar… oricum am fost amendat! Sentimentele mele în această privintă vi le puteti imagina usor.
G.G.: Băietelul dumneavoastră păseste pe urmele familiei, prin participarea ca interpret la festivaluri muzicale. A fost apreciat la spectacolul de la Mamaia. Câti anisori are si când a început interesul său pentru muzică?
A.R.: Am doi copii. Stefănel este deja câstigator al trofeului de la concursul de la Sanct-Petersburg, Rusia, pe 2006. Are 6 ani. Fetita, Julia, sper să ne urmeze calea.
G.G.: Cum pot cititorii nostri să vă contacteze?
A.R.: La adresa de e-mail: anatol_roscovan@mail.ru.
G.G.: Multumim pentru interviul acordat!
A.R.: Si eu!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.