Fostul director al Bibliotecii Judeţene “Gheorghe Şincai” din Oradea şi profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii orădene, Constantin Mălinaş a decedat miercuri, 24 februarie.
Patria cărtilor ce se imputineza pe zi ce trece a mai pierdut un ostean credincios: pe Constantin Mălinas, omul care credea neabătut , asemenea marilor renascentisti ai lumii ca ” Litterae faciunt humaniores” (invatatura, cultura, ne face mai umani).Vestea despre moartea sa ne-a indurerat profund si clopotele au rasunat in inimile noastre, aducandu-ne 
aminte ca suntem doar ” o vânare de vânt”. L-am cunoscut pe Mălinu de pe vremea când era un simplu si meticulos bibliotecar la biblioteca ”Gheorghe Sincai” pe vremea cand ne citeam creatiile la cenaclul institutiei inainte de l989. Anii au trecut ,dar Mălinu a tinut drept drumul de la linistea bibliotecii la tumultul politic al agorei. A fost director al prestigioasi institutii, consilier local, editor al unei publicatii deosebite de un profund patriotism ”Familia noastră”, consacrata dialogului intre românii ” intra muros ” si ” extra muros”. A calatorit pentru documentare la romanii din afara granitelor tarii, de la Giula si Novi Sad la românii insingurati din Maramuresul istoric si chiar la acei din Crimeea, ca si cum ar fi vrut sa -i stropească pe toti cu flacăra vie a unirii.
Doctor in filologie, iubitor de medalistica lui Eminescu, documentat luptator pentru recuperarea patrimoniului lui Emanuil Gojdu, Constantin Mălinas ne-a uimit pe toti in ultima parte a vietii. A scris mult dupa moartea sotiei sale ca intr-un gest suprem de recuperare a intregii sale vieti. cartile sale de poezie si de proză si le-a lansat cu lume multa si sufragii cinstite la Cenaclul baroului Bihor. Ultima sa carte insa, intitulata ”Proza de transport ” si-alansat-o la Primaria din Marghita ,alaturi de cei dragi lui, cei cunoscuti din copilarie si junete.
Scriitorul s-a intors in chip simbolic spre izvoare si iata cum ultima sa carte a devenit o opera premonitorie inainte de a fi o opera care sa surprindă ratacirile oralitatii urbane si stricării lmbii române. Constantin Mălinas a fost in sensul nemtesc al cuvântului ”ein bucherwurm” (un soarece de biblioteca), dar in sensul bun al denominatiunii, un om care se retrage in himera pentru a se intari pentru lupta cu realitatea de dincolo de zidurile reci ale bibliotecii. Ajuns in agora, Constantin Malinas a invins. A pasit pe calea regala de la admirarea cartii la facerea ei.
Ceea ce nu-i putin lucru. Moartea lui este o pierdere grea pentru intelectualitatea din
In semn de oratie funebră, chiar daca tanguirea noastra nu atinge dramatismul celor ale lui Bossuet, la capatâiul celui disparut dintre noi, plângem cu acest sonet despre omul iubitor de carte aleasa si ziditoare de spirit si simtire:
Şpalturile sparte
Din spuma carei Mări, apari, Tu, Carte
Cu ochii grei de plumb, Tu, Făt Frumos
Plângând cu litere, pe Cris, in jos,
Varadiei cu șpalturile sparte.
De Tine, numai moartea mă desparte.
Tiparnița e un concert duios,
Ca mersul Domnului cel Viu, pe jos,
Mustrare blândă a Măicuței Arte.
Precum un panaceu mi-astâmperi chinul,
Ma faci mai tare si mai bun, mai drept,
Ma-mbeti in nopti tarzii, mai rau ca vinul
Dar dup-orgie, sunt mai intelept,
Căci schimb într-un surâs candid, suspinul,
Ce mi se-mplântă, deseori, in piept…
Dumnezeu sa te aseze la dreapta Sa, iubitor si slujitor al Cărții !
Din partea Cenaclului literar al Baroului Bihor
Presedinte Pascu Balaci
avocat, membru al Uniunii Scriitorilor din
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.