Anca Goja a avut parte de o lansare cu… cantec

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Printre numeroase metafore,colega noastră a primit şi o dedicaţie muzicală!

ÃŽn urmă cu câteva zile a avut loc lansarea volumului „Un jurnalist prin bibliotecă”. Jurnalistul în cauză fiind colega noastră, Anca Goja. Biblioteca pomenită în titlu – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Lucrarea a apărut în cadrul Programului cultural „Maramureşul perpetuu”, seria „Interferenţe culturale”, sub egida bibliotecii mai sus pomenită. Coordonator: Teodor Ardelean. Consultant editorial: Laura Temian. O colecţie de articole pe care Anca Goja le-a publicat în cotidianul „Graiul Maramureşului”, în perioada 2004-2008, avînd ca subiect central acţiunile culturale diverse organizate sau găzduite de biblioteca băimăreană.

Â

Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii „Petre Dulfu”, a început prin a mărturisi care este subiectul cărţii: „ce facem şi de ce, cu onestitate, nu pentru a epata, nu spre a demonstra cuiva ceva, ci pentru că aceasta este starea noastră de activitate şi de… agregare, starea de agregare numită conştiinţă”. A fost o lansare care a umplut sala de conferinţe. Un eveniment în mod egal despre cuvînt (fie el publicat în ziar ori în carte), despre nostalgii şi despre… fericire.

Â

 Teodor Ardelean: „Eu consider că Anca este un ziarist fericit!”

Â

Lansarea a prilejuit despletiri de nostalgii. Frumoase. Teodor Ardelean a mărturisit că şi-ar fi dorit ca, la începutul carierei lui profesionale, să fie atît de fericit precum fericită o vede pe Ancuţa atunci cînd participă la evenimentele de la bibliotecă. Gheorghe Pârja, redactorul şef al cotidianului „Graiul Maramureşului”, s-a întrebat, retoric, cum ar fi fost dacă cineva i-ar fi spus lui după cîţiva ani de gazetărie că face totul foarte bine. Iar Viorica Pârja a depănat amintirea primei ieşiri pe teren cu Anca Goja. Evenimentul a stat, de asemenea, sub semnul bucuriei. „Eu consider că Anca este un ziarist fericit!” Şi din acest motiv a cântat „Oda bucuriei” la început, „…pentru că noi ne bucurăm alături de Ancuţa” a mărturisit directorul Ardelean, care a strecurat, printre paranteze, că bucuria lui nu este legată (neapărat) de faptul că acesta este singura carte din lume în care numele lui este pomenit de atîtea ori…

Â

 Gheorghe Pârja: „Graiul Maramureşului” se mîndreşte cu tine!”

Â

Cuvinte frumoase s-au rostit ieri despre Anca, despre volumul semnat de ea şi despre activităţile bibliotecii. Teodor Ardelean a pomenit că – în cei cinci ani de cînd scrie despre bibliotecă – i-a oferit Ancăi şi un premiu. „Nu înseamnă că nu poate persevera în a scrie mai mult, mai bine, mai altfel” a punctat amfitrionul evenimentului, strecurându-i un ghimpe redactorului şef al „Graiului”, sugerînd că celor din bibliotecă le-ar plăcea ca Anca să le fie colegă… Gheorghe Pârja a contracarat, folosind complimente: „Anca a învăţat să decupeze din realitate partea bună a existenţei şi să o transpună foarte convingător. Cu astfel de jurnalişti am liniştea că în urmă nu vine golul. Că rămân oameni care ştiu să scrie, atunci cînd nu ai de ascultat decât de conştiinţa ta. «Graiul Maramureşului» se mîndreşte cu tine!”

Â

 Anca Goja: „Este un fel de rai pe pămînt!”

Â

Anca a tranşat dintru bun început lucrurile, în stilu-i caracteristic: „nu sînt om de cultură şi nici om cult nu sunt”. Dar noi ştim mai bine… Şi-a amintit de venirea ei la „Graiul”, în 2002, atunci cînd nu avea un domeniu al ei, şi de ideea lui Gheorghe Pârja de a o îndrepta spre cultură. Şi a mărturisit (ca să se înscrie şi ea în şirul mărturisirilor de mai devreme) că niciun alt domeniu nu a provocat-o şi nu a fascinat-o precum cultura: „Un domeniu din care am avut şi am foarte multe de învăţat. Care m-a făcut să citesc, să ascult, să privesc mai mult. Puţini au şansa de a face ceea ce le place în timpul serviciului. Eu am acest privilegiu. Este un fel de rai pe pămînt! Am cunoscut o mulţime de oameni minunaţi, pe care îi iubesc şi îi respect”.

Â

Ancăi i-au fost ieri ataşate numeroase calităţi: înţelepciune, modestie, cultură, profesionalism, luciditate, rigurozitate. I s-au adus şi reproşuri: pune prea mult suflet în tot ceea ce face. I s-a depistat diferenţa specifică faţă de ceilalţi jurnalişti: ea are mereu timp. Timp să asculte. Să aprofundeze subiecte. Mai mult sau mai puţin voalate, de dincolo sau dincoace de deal, în cuvinte sau chiar pe… note muzicale (actorul Paul Antoniu i-a cîntat protagonistei), ieri, Ancăi i s-au creionat adevărate declaraţii de dragoste. Şi, vorba lui Teodor Ardelean, după toate cele văzute şi auzite ieri la lansare, credem că Anca este un jurnalist fericit. Şi sperăm din suflet că aceasta este… o „boală” extrem de contagioasă.

Â

Ramona-Ioana POP

Sfârşit de martie 2009

Baia Mare