în dimineţile noastre
surâzătoare
privesc viaţa
aşa cum
Lumea
ar începe
cu noi
în curgerea zilelor
aproape identice
amestec speranţe cu gând îndrăznet
niciodată şovăielnic
cu paşi mici
înfrâng obstacole
şi-mi şterg sudoarea frunţii
numărând secundele
pe cărări de lumină
doar apropierea serii
ne adună
şi ne leagă strâns respiraţiile
într-o îmbrăţişare
care ne dă puterea
să continuăm
acest maraton.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.