și ne privim insistent cu
ochi de melc pe sub piele
țesuturile noastre dau în clocot
oooooooooo lumină a nopților de vară dâră
lăsată de talpa naiadelor din flori. priviți!
priviți cum se ofilesc oasele noastre pe sub
aceste piei bătătorite căci
s-au plecat demonilor mari sau mici
pentru că aveau pene de struț cusute pe margini
credeau că sunt îngeri care prea lesne s-au dezgolit…
tu, ochiule mândru, încă n-ai învățat să privești
pe sub genele moarte si ai clipocit doar a izvor cu apele tulburi.
da. chiar simt. suntem un început de poveste
fără de trupuri fără sfârșit întrebările tale s-au născut
văduvite de răspunsuri mărețe aripă verde aripă de dor
cuprinde-mi căderile-n picaj aș vrea revăd în mine cum
se derulează invers filmul același film și uite
ne privim insistent
ne privim cu ochi de melc
ne privim pe sub piele
DANSÂND…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.